A fi intersex – despre corp, autonomie și educație

Interviu de Lau cu Anna Michael
Ilustrații de Tăietzel Ticălos

Ca activistx pentru diverse cauze și comunități, am resimțit de multe ori în interviuri presiunea de a da răspunsurile „perfecte”, pentru a-mi reprezenta bine comunitatea. Asemeni mie sunt probabil multe persoane, care nu numai în media, dar și în viața de zi cu zi, suntem reduse la identitatea noastră, devenind reprezentantx ai etniei, și/sau a persoanelor de același gen, orientare, apartenență religioasă ș.a.m.d.. Aș vrea, pe cât posibil, să nu reproduc această dinamică, mai ales că despre subiectul intersex se vorbește încă foarte puțin în România. Dacă deja vorbim și scriem în limba română despre non-binaritatea genului, non-binaritatea sexului este încă quasi-necunoscută – într-atât ne sunt înregimentate noțiunile noastre culturale europene despre gen și sex. Apoi, nu sunt cunoscute aproape deloc gravele încălcări ale drepturilor omului, nerespectarea autonomiei personale și corporale, ultra-medicalizarea și operațiile forțate, pur cosmetice, de mutilare a persoanelor tinere intersex pentru a le alinia mai cu ceea ce este considerat „bărbătesc” sau „femeiesc”.

Anna Michael este una dintre puținele persoane intersex mai vizibile în România, și mă bucur că a acceptat să ne întâlnim pentru un interviu. Este și primul interviu pe care îl dă. Am încercat să păstrăm un cadru relaxat, optând mai degrabă pentru formatul unui dialog purtat în parc, pe vreme însorită.

Intersex: un termen umbrelă folosit pentru a descrie neconcordanța unei persoane cu definițiile anatomice de bărbat sau femeie, datorită unei variații la nivel de cromozomi, sau hormoni sexuali, gonade, sau organe genitale. 

Salut. Ai putea spune câteva cuvinte despre tine?

Bună, sunt Anna Michael. Sunt persoană intersex non-binară.

Cum ai descoperit că ești intersex? Care este definiția ta pentru „intersex”?

De mică am știut ca e ceva diferit cu mine, deși nu înțelegeam cum și din ce cauză. Mai târziu, a trebuit să o însoțesc pe mama la ginecolog. Și parcă a fost un făcut să merg cu ea, pentru că doctorul, văzând că am avut curaj să asist în timpul consultației, a prins drag de mine și s-a oferit să mă consulte fără a cere bani, pentru a vedea că totul e ok. Când s-a uitat, a rămas șocată, spunând: nu am mai văzut până acum pe nimeni ca tine. Am întrebat-o în acel moment ce s-a întâmplat. Și ea mi-a spus: ești intersex. Eram doar un copil și m-am speriat, crezând că putea fi o boală. Mi-a spus definiția pentru intersex. Este amplă și, de fapt, un termen umbrelă. Dar, pe scurt, presupune „existența trăsăturilor specifice ambelor sexe la o persoană, fie că este vizibilă la nivelul organelor genitale externe, sau invizibilă, constând în modificări interne”.

Așadar, persoana asta, doctor, chiar era bine informată și cunoștea termenul „intersex”? 

Bine, ea a folosit cuvantul „hermafrodit” și asta de fapt m-a speriat. Credeam că e o boală și că voi muri. Dar am avut noroc, pentru că în rest ea mi-a explicat și mi-a făcut practic educație, oferindu-mi noțiuni de anatomie și educație sexuală.

Care este situația actuală pentru persoanele intersex din Europa și din România?

În România, situația nu este roz. Al treilea gen nu este recunoscut și nici nu știu cât de curând se va întâmpla asta. Se cunosc extrem de puține persoane intersex în România, și eu din păcate nu le știu. Și despre subiect în sine se vorbește și se cunoaște foarte puțin. În Europa există deja întâlniri speciale pentru comunitatea persoanelor intersex și devine o temă din ce în ce mai cunoscută.

Se practică în România intervențiile chirurgicale așa-zis de „normalizare” a organelor genitale la nou născuți (în fapt operații cosmetice forțate, nenecesare, și practic, de mutilare)?

Eu nu am avut acest ghinion, și sincer nu știu, nu există o documentare a acestor operații.

Mă întreb, dat fiind că e un subiect atât de puțin discutat, dacă astfel de operații trec de fapt neobservate, ținând cont și că persoanele născute intersex constituie un procent foarte mic al populației generale.

Pot fi mai multe sau mai puține și nu putem da un răspuns clar la întrebarea ta, dacă acestea nu spun că sunt intersex. Încă o variabilă ar fi că multe persoane sunt operate de mici și nici ele nu știu că s-au născut intersex. Uneori se pot observa cicatrici ce ridică semne de întrebare. Și mai sunt și persoanele ne-vizibil intersex, care nici nu știu că sunt intersex, care află mai târziu sau poate niciodată.

Au importanță limbajul și cuvintele pe care le folosim?

Depinde. Sunt unele persoane intersex pe care nu le deranjează cuvântul „hermafrodit”. Am mai văzut pe grupuri online persoane din afară, pe care nu le deranja cuvântul ăsta. Însă e peiorativ și nu ar trebui folosit de persoanele care nu sunt intersex. Cel mai bine, poți spune că o persoană este intersex sau intersexuală. La fel, fiecare persoană, în funcție de gen, își alege pronumele cu care se identifică, și lucrul ăsta trebuie respectat. Poate fi ea, el, ei/ele they/them (și-mi pare rău că în limba română încă nu avem un pronume neutru pentru persoane non-binare sau agender).

Există o comunitate de activistx intersex în România? Care ar putea fi provocările unei mișcări a unei comunități încă prea puțin vizibile?

Nu există încă o comunitate, din păcate. Provocarea este destul de mare. Eu, sincer, mi-aș dori să fac activism, dar în primul rând, am nevoie de susținere și apoi să-mi creez o strategie. Efectiv, fiind încă singură, simt că nu pot porni așa ceva. Îmi trebuie organizare și asta presupune mai mulți pași, dar mai ales, alte persoane alături și mai multe persoane informate.

Da, mă întrebam în ce măsură, odată ce se va mai vorbi, asta va și cataliza formarea unei comunități de oameni uniți?

Pentru a se putea vorbi, în primul rând trebuie educare: mai ales educarea persoanelor care nu sunt intersex. Asta se poate face, mai ales, din perspectiva noastră, a persoanelor intersex, și apoi din partea medicilor.

Cum ți se pare că este tratat subiectul intersex la facultatea de medicină? Este abordat din prisma drepturile omului, și într-un mod nestigmatizant?

Este greu de spus, încă nu am informația cum predă fiecare profesor studentxlor lui. De cele mai multe ori, e considerată o malformație congenitală, iar eticheta este foarte traumatizantă pentru persoanele intersex. Efectiv, faci persoana respectivă să trăiască și să crească cu ideea că este în neregulă.

Care crezi că este explicația pentru lipsa aproape totală de informații, pe o parte, și ultra-medicalizarea, pe de altă parte – adică, definirea condiției intersex în termeni pur medicali, patologizanți, ce tratează intersexualitatea ca pe o malformație sau o boală?

Cred că lipsa de informații duce la frica de necunoscut. Apoi, este și dorința de a încadra persoanele intersex și corpul lor în normele societății. Astfel, sunt distruse viețile unor persoane care nu sunt responsabile de felul în care s-au născut. Pur și simplu omul respectiv e mutilat. Dacă o persoană se naște intersex, și asta este vizibil la nivelul organelor genitale, iar medicii hotărăsc să intervină chirurgical, forțat, și apoi îi declară un gen în „conformitate” cu sexul pe care l-au operat, se poate întâmpla ca mai târziu persoana respectivă să nu se identifice cu genul atribuit. Iar lucrul ăsta poate duce la foarte multe probleme.

De unde vine frica de persoane și corpuri care nu se încadrează clar în noțiunile noastre culturale, europene, tradiționale și binare de „femeiesc” și „bărbătesc”?

Din nou, cred că este vorba de neinformare și dezinformare, și la bază ar trebui să stea educația noastră. În limbaj avem deja concepte care nu sunt nici feminine, nici masculine, ci neutre. De exemplu, masculin la singular, feminin la plural, și invers. Avem un scaun, apoi două scaune. Nu ar trebui automat respins ceea ce este diferit, ceea ce este ambiguu, ceea ce este neutru, iar noi, persoanele intersex, ar trebui să fim lăsate așa cum ne-am născut, cu corpul nostru așa cum este el. Ar trebui să-și trăiască fiecare viața așa cum dorește.

Poți să explici mai mult de ce nu ești de acord cu intervențiile chirurgicale pe nou-născutx intersex?

Nu sunt de acord pentru că asta le va distruge viața, și pentru că este un proces de mutilare. Sunt foarte multe persoane intersex care suferă de depresie, foarte multe care se sinucid. Ar trebui să fim lăsatx așa cum ne-am născut.

Pe ce anume ai dori să te concentrezi mai mult în articularea drepturilor persoanelor intersex?

Mi-aș dori să încep să fac activism și să vorbesc cât mai multor persoane despre ceea ce înseamnă să fii intersex, despre viața noastră, împărtășind inclusiv întâmplări și experiențe personale. În acest fel, poate restul lumii va înțelege și va fi altfel, lumea s-ar putea schimba. Sper, de asemenea, că în felul ăsta voi încuraja și alte persoane intersex să vorbească despre ele, și poate atunci ne vom putea uni într-o comunitate.

Care este relația ta cu comunitatea trans? Dar cu comunitatea queer? Care este părerea ta vizavi de adăugarea I-ului în LGBTQIA+? Este strategică sau nu alăturarea față de mișcările pentru drepturile minorităților sexuale și de gen?

Relația mea cu comunitățile trans și queer este foarte strânsă. Chiar formăm o familie. Alăturarea I-ului în acronimul LGBTQIA+ este una strategică, pentru că în acest feldevenim mai vizibilx, oamenii pot afla ce înseamnă intersexualitatea. Sincer, eu ca persoană intersex, m-am alăturat acestor comunități din toată inima și cu toată dragostea mea. Mai ales că și eu fac parte din ele, atât ca persoană intersex, cât și ca persoană non-binară. Astfel sunt și trans și foarte queer. M-am gândit extrem de mult timp la asta, că de fapt nici eu, ca persoană intersex non-binară cu sex și gen ambiguu, nu pot să explic foarte bine cum stă treaba cu etichetele. Dacă ies cu o fată, aș putea fi catalogată în același timp ca lesbiană și ca hetero; dacă ies cu un băiat, pot fi catalogată ca gay, dar și ca hetero. E complicată chestia.

Da, de fapt asta mi se pare mișto, că realitatea e atât de complicată, și sexul și genul sunt de fapt un spectru cu nuanțe infinite, încât etichetele de genul ăsta, în linii foarte groase, nu surprind totul. Și că de fapt a fi intersex complică noțiunile noastre despre gen, sex, sexualitate ș.a.m.d.. 

Cum pot susține persoanele non-intersex drepturile persoanelor intersex? Există o denumire anume pentru persoane non-intersex? Am văzut mai multe variante, perisex, diadic și altele. 

Un termen pentru persoanele care nu sunt intersex ar fi endosex. De perisex nu am auzit. Apoi, susținerea ar trebui să vină după un proces de informare – nu ai cum să susții ceva de care nu ai auzit, de care nu știi că există.

În afară de tine, ce alte persoane vocale pe drepturile persoanelor intersex am mai putea urmări (din România și nu numai)?

Din România nu mai știu pe nimeni să fie vizibilx. Din afară, îi recomand pe Tony Briffa, Irene Kuzemko și Mx. Annunaki Ray Marquez.

Ce victorii a înregistrat până acum mișcarea pentru drepturile persoanelor intersex?

În unele țări este recunoscut al treilea gen. Apoi, după o serie întreagă de campanii și activism, au fost interzise și nu se mai practică în spitale operațiile chirurgicale cosmetice, de mutilare, asupra copiilor intersex.

Apropo, am văzut că în Germania au introdus acum ceva vreme în documente al treilea sex, X, și tocmai câteva persoane activistx trans și intersex aduseseră niște critici, spunând că legea nu ajută foarte mult. Un aspect era tocmai faptul că stigma poate fi în continuare perpetuată, forțând pe cineva să fie out când poate chiar dorește să se identifice ca F sau M. 

Am idee despre ceea ce spui. Eu, personal, consider că persoanele intersex ar trebui să nu fie trecute forțat în categoria F sau M, ci eventual la X, dar doar dacă-și doresc.

***

Later edit: criticile activistxlor trans și intersex din Germania erau mai complexe decât îmi adusesem eu aminte pe loc, de față cu Anna Michael. Pentru a accesa al treilea gen este obligatoriu un certificat medical, ori asta ignoră complet persoanele trans non-binare. Apoi, în loc de a promova autodeterminarea, legea le acordă, astfel, în continuare putere medicilor, de care au depins prea mult timp persoanele trans și intersex. Un astfel de proiect defectuos poate crea precedente. Și mai mult, intervențiile chirurgicale cosmetice, de mutilare nu au fost încă interzise cu ocazia acestei legi. O analiză a asociației Transgender Europe e accesibilă aici.

Acest articol face parte dintr-o serie de texte despre Sex și Sexualitate, curatoriată de Lau.

Anna Michael

Persoană intersex non-binară vizibilă în România. Iubește muzica. Își dorește să ajute cât mai multe persoane care sunt ca ea.

Tăietzel Ticălos

E o artistă vizuală a cărei practică investighează transmutarea realității în spațiul virtual și contemplează la dezvoltarea narațiunilor digitale. Este interesată de obiectificarea sexuală, media socială ca media de consum sau performance-ul digital. @letempsperduuu

Lau

Se gândește des la torturi vegane decadente, pisici, pitbulli, costumații pastelate din latex, sindicalizarea lucrătoarxlor sexualx, ce serial să mai urmărească, subscrierea la noțiuni mainstream de feminitate (sic) pentru $, sfârșitul lumii și plantele sale de apartament pe care le consideră familie.

★ Ți-a plăcut articolul?

Ajută-ne să publicăm din ce în ce mai multe. Vrem să continuăm să-ți oferim conținut feminist original, însă n-o putem face fără sprijinul tău. CUTRA e un proiect editorial independent și fără finanțări corporate. Dacă poți, susține-ne! Poți face o donație aici:

Identitate • Corp
Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Menu