Cu B de la blues, cu B de la boală (partea 1)

Despre borderline, bipolaritate și alte suferințe invizibile

de Ileana Negrea
Ilustrații de Andreea Moise

Înarmată talismanic cu un caiet cu inorogi și constelații, în care îmi notasem simptomele și din care mi-a fost prea rușine să citesc, am intrat prima dată în cabinetul unei psihiatre. A urmat cea de-a treia adolescență (a doua fusese când mi-am făcut publică, față de alții și față de mine, orientarea sexuală) cu vânat de mărturii și literatură de specialitate, filme și interviuri, cu zeci de ore de terapie, cu scris mult pentru a mă înțelege și căutat de oameni asemenea mie pentru a mă simți conectată. Textele adunate aici sunt frânturi din experiența mea de utilizatoare conștientă a psihiatriei (nu „victimă” – termen problematic – întrucât am avut norocul să pot face propriile alegeri informate, nefiind manipulată sau constrânsă de doctori, familie, așa-numiții aparținători), încercări de a îmi găsi locul într-o lume plină de teamă & dispreț, de a îmi spune cumva, pentru mine și pentru cui i-o mai folosi, povestea.

NEBUNĂ

Lumea bună nu zice poponar sau țigan,
Curvă, sărăntoc, pârnăiaș, retardat.
Ea știe politici identitare, e frumoasă și e înțeleaptă.
Lumea bună trage linia la ne-bună.
(Ceva de care să râdem trebuie să ne rămână.)

Un dezaxat, doi dezaxați…
Ce, ești nebun?
Diliu. Zănatec.
Bolnav mintal.
N-are toți boii acasă.
E dusă. (Cu pluta.)
Sărit de pe fix.
Îi filează o lampă.

Stigmă, privare de libertate,
Aparținători, decădere din drepturi,
Izolare, ridiculizare, dispreț.

Să fii nebun e o infracțiune.
Ești „irațional”. „Nerezonabil”
Hilar. Grotesc.
A încălca regulile de conduită,
Normele emoționale,
A supăra ordinea publică
Se pedepsește prin diagnostic.

Dictatorii, criminalii – pe de o parte. [Cruzimea nu e nebunie.]
Pe de altă parte – artiștii. [Talentul nu e nebunie.]
Reducționism.
Delimitare vs Exotizare.
Alteritate, periferie, disfuncționalitate.
[Cuvinte mari,
repudiere,
teamă.]
Geniu (?) (OK, dar să stea la altă masă.)

Să nu ne pierdem de tot umorul.
Ceva de care să râdem trebuie să ne rămână.
NEBUNĂ.

MONOGRAFIE

O să o scriu așa
(acesta fiind, până la urmă, un caiet de rețete):

– un vortex de fum gri în piept
– o ceață densă în cap care se ridică & apoi piere
– plâns la birou/în călătoriile cu metroul

Toate acestea se pun într-un vas mare.
Lichidele. Întunecate precum melasa.

Caramel ars.
Extracte amare.

Într-un vas mai înalt amestecați (fără grijă):
– ore întregi de chicoteală
– emoții nerafinate
– dulcele high al vieții
– primăvară, vară, toamnă, iarnă, zbor (cerul nu e limita)

(nu există limite)
(viața e scorțișoară

rom
vanilie)

– poftă rasă de toate
– întâlniri amoroase
– talent culinar
– o grămadă uriașă de PLĂCERE

Amestecați-le repede.
Amestecați-le cu furie.
Luați un vas și aruncați-mi-l în cap.
Procedați la fel cu al doilea.
Repetați până zac pe jos, implorându-vă.
Până n-a mai rămas nimic.
Recipiente goale.

Spălați vasele cu litiu

(pentru stabilitate)

Lăsați-le să se scurgă pe lamotrigină

(în echilibru perfect)

Ștergeți-le cu o cârpă caldă de la antipsihotice

(să fim siguri)

Închideți cartea.
Urmați instrucțiunile.
UCIDEȚI MUZICA.

*

Ce anume e parte din farmecul meu?
Care sunt simptome?
Cine aș fi
Dacă îmi luați sinele,
Dacă mă învățați să mă joc de-a detectiva
În fiecare dimineață când mă trezesc:
„Sunt acestea sentimente bio, sădite de mine?
Sau o zeamă de dezechilibru chimic?
Sunt îndrăgostită pe bune de fata cu chip luminos
Ori după ea doar nebună?
Sunt lucrurile rele care mi se întâmplă
Motive reale de întristare sau mood triggers?
Mă urăște într-adevăr universul
Sau mă dezmoștenește propriul meu trup?
Este norocul meu bolnav
Sau eu mă înec în boală?
Este în regulă să țin oamenii pe vârfuri
(frumoasele, iubitoarele mele balerine!)?
Le sperii într-adevăr
Când mă simt prea obosită să mă mai prefac?
Le va mai plăcea de mine
Când voi fi sedată?
(Vin râsul și glumele din tristețe?
Sunt ochii mei mai albaștri după o noapte lipsită de somn?
Sunt oare mai seducătoare
Când știi cât am suferit?
Sau astea te înspăimântă?
Va funcționa „normalul”
Ca un talisman împotriva singurătății?)
Voi mai simți că sunt vie și că pot atinge
Stelele &luna &încrustațiile abia perceptibile ale irealului?
Voi mai putea să mă numesc luptătoare?
(La ce bun o luptătoare moartă?)
(Dacă mi se prescrie pacea, nu o să mă mai plâng.)”

Atunci pastilează-mă până la cer,
Bunule doctor. Administrează-mi bun simț
Miligram cu miligram. Fii gardianul
Durerii mele. Dar să nu negăm
Că am fost fericită
Când nu aveam control. Când nu puteam dormi,
Când eram cea dintâi visătoare a lumii.

B

(Unii zic că ar fi
prima despre care s-a scris
cu mult înainte de DSM-5 și CIM-10.)
*
Spune-mi pe nume
Cu B de la blues
Cu B de la boală.
*
Beată de fericire.
Balaur cu șapte capete.
Borș cu legume.
Blondă cu părul scurt.
Biseptol pentru orice căcat (când eram mică).
Bizară (când nu pot să privesc
ochi în ochi pe nimeni).
Bine (mingea pe care o urmărim,
în echipă, medicii mei și cu mine).
Diagnostic diferențial,
Borderline, aBandon,
(dracu’ știe)
(sau) Balaurul cu șapte capete,
Beată de fericire.

Ileana Negrea

Femeie bună la toate, n-a făcut de niciunele prea mult timp. Ex-profesoară și fostă cofetăreasă. Corectează ce scriu alții, să poată scrie ce vrea ea. Crede în prăjituri și dreptate socială, în poezie ca formă de protest și terapie. Se tunde singură. Are mereu la ea o umbrelă.

Andreea Moise

Desenez ca să exprim ce nu pot exprima altfel. Iubesc simbolurile. Și pisicile. Și oamenii. Feed-ul meu de Instagram e o radiografie a emoțiilor pe care uneori reușesc să le domesticesc, alteori nu.

Poezie • Proză
Taguri: bipolaritate, boală, borderline, psihiatrie, sănătate mintală