Non-ce? Cronica unui vieți non-binare într-o lume binară

de Oliver Pope
Fotografii de Bianca Mocan

„Să nu depășim totuși biologia” – replică primită în urma confesării identității mele de persoană non-binară pe una dintre cele mai populare aplicații de online dating a comunității gay. Știți voi, cea cu masca galbenă și profiluri false.

*

Aveam șaptesprezece ani când m-am lovit pentru prima dată de contradicții cu privire la identitatea mea de gen. Mai bine zis, nu înțelegeam sub nicio formă conceptul. Privindu-mă gol în oglindă, totul părea în regulă: brațe și picioare lungi, slăbănoage, acoperite de păr, organe genitale, plus umbra câtorva fire de păr pe piept. „Da, ăsta sunt eu, ăsta e corpul meu” – îmi spuneam. Cu toate astea, de fiecare dată când auzeam cuvântul „bărbat”, mi se părea cel mai străin și distant concept. Ceva din interiorul meu îmi spunea că totuși nu eram bărbat, însă pentru că nu experimentam disforie în relație cu corpul meu și nu mă identificam ca persoană transgender, am ignorat asta mult timp. Probabil gândul se datora și atracției mele pentru alți bărbați și homofobiei internalizate, care mă făcea să mă simt inferior, pe „treapta de jos a bărbăției” – mai mult, la vremea respectivă nu mai cunoscusem nicio altă persoană asumată queer.

Mult timp nu am mai revenit asupra acestui gând. Fiind confortabil cu simbolul „M” de pe buletin, am intrat în jocul stereotipurilor de gen, dictat de societate, fără a-mi analiza mai profund situația. Din reflex, completam toate chestionarele marcând varianta „bărbat”, răspundeam fără rețineri la pronumele masculine, îmi modelam aspectul după tiparul prestabilit, iar întreaga idee de alienare față de propria mea identitate a fost mascată de o atitudine pasivă și submisivă față de „adevărații bărbați”.

Mai târziu, implicându-mă mai mult în descoperirea comunității queer din care făceam parte, am dat și peste teorii ale identității de gen, controversa sex vs. gender, precum și listele cu zeci de genuri de pe Tumblr, cu prefixe și sufixe latine și grecești. Impactul cu volumul enorm de informație a fost copleșitor, iar senzația de înstrăinare față de mine însumi s-a accentuat.

Cu timpul, citind și documentându-mă, am reușit să identific stratul la nivelul căruia se afla incongruența în cazul meu.

-din punct de vedere genetic: ✓ (46, XY – Fiind student la medicină, am beneficiat de realizarea cariotipului materialului meu genetic în cadrul lucrărilor practice de genetică medicală)

-din punct de vedere anatomic: ✓

-din punct de vedere psiho-social: ? – Bingo, aici era!

Problema era că nu mă SIMȚEAM bărbat. Nu mă simțeam nici femeie. Nu mă simțeam nimic. Eram pur și simplu eu, un „eu” fără gen, neutru.

Prima reacție a fost de minimalizare a efectului descoperirii. Mă întrebam: de ce să mă complic și cu o identitate de gen neobișnuită, la pachet cu o sexualitate minoritară, când mă camuflez destul de bine în lumea binară? Mult timp asta am făcut, pentru că deși s-au făcut progrese în normalizarea conceptului de sexualitate ca spectru, identitatea de gen ca spectru este încă îngrijorător de neînțeleasă, inclusiv în comunitatea queer. Expresii precum „masculin pentru masculin” încă apar pe majoritatea profilurilor de online dating ale comunității gay, parcă pentru a-ți aminti iar și iar de ceva ce nu vei fi niciodată. Această mentalitate depășește granițele conceptului de binarism, trecând pe tărâmul înfiorător al femmefobiei, homofobiei interiorizate și misoginismului.

Lupta se dă între a fi sincer față de tine însuți și a risca marginalizarea în propria comunitate, sau a face un compromis pentru o mai bună integrare. Este foarte ușor să selectezi opțiunea „male”, să alegi „he, him, his” ca pronume și să încerci să refulezi o parte a ta, mai ales când este vorba despre o parte invizibilă. O tunsoare la modă, un tricou, pantaloni scurți și o pereche de espadrile sunt suficiente pentru a păcăli pe oricine. Îți perfecționezi strângerea de mână cu care ești întâmpinat de orice „tip”, te obișnuiești cu expresii precum „frate”, „vere” și felicitări, ești bărbat.

Problematica de-binarizării societății intersectează alte mișcări importante din cadrul activismului feminist și queer: sfărâmarea barierelor care îngustează comportamentele indivizilor (condiționați de sex și gen), depășirea stereotipurilor de gen, eliminarea rolurilor prestabilite în funcție de sex. Consider că piatra de temelie este tocmai binarismul, care îngustează până la sufocare perspectivele oamenilor. Dacă impasul este depășit, atunci gama de alegeri pe care persoana o are la dispoziție va putea fi personalizată la nivel individual, iar diversitatea ar fi norma.

Polemica „sex vs. gender” este departe de a fi finalizată. În ceea ce privește sexul, binarismul nu este universal nici măcar în natură: există persoane intersex, iar regnurile animal și vegetal sunt atât de diverse, încât orice încercare de binarizare devine superfluă. Orice ființă compatibilă cu viața este parte din natură. Este naturală. Persoanele non-binare au existat dintotdeauna, în orice societate, în toată istoria înregistrată. Suntem parte din natură și vom rămâne parte a ei, indiferent de dogmele pe care societatea le dictează.

În ceea ce privește conceptul de gen, el nu există în sine, ci este creat de societate folosind un model binar al sexului ca matriță pentru a șablona două seturi de comportamente, bazat pe nimic altceva în afară de organele genitale de care dispunem. O clasificare rigidă, ermetică, ce îți dictează întreaga existență. Fată/băiat, femeie/bărbat sunt unele dintre cele mai uzuale cuvinte ale vocabularului și printre primele care se învață în studiul unei noi limbi, însă intenția reducerii întregii existențe a unei persoane la un singur cuvânt este extrem de limitantă. E fetiță sau băiețel? Vopsim camera în albastru sau în roz? Vrei mașină sau păpușă?

Conceptul de gen este atât de adânc înrădăcinat în istoria umanității, încât unele familii de limbi, precum limbile romanice, l-au integrat în însăși gramatica lor. Substantivele, adjectivele, pronumele au ajuns și ele să fie condiționate de gen, iar unui grup mix de persoane îi corespund formele masculine. Există eforturi ale comunității din țări ca Spania și Italia de a introduce forme incluzive ale unor cuvinte – todxs în spaniolă (în loc de todos și todas) și tuttu în italiană (în loc de tutti și tutte). Cum era de așteptat, aceste inițiative au fost vicios atacate, atât de gramaticieni, cât și de publicul general, iar motivele nu sunt greu de înțeles: moștenirea gramaticală a unei limbi este veche de milenii, a evoluat oglindind dezvoltarea societății de-a lungul istoriei – o istorie încărcată de secole de sexism, misoginism și queerfobie.

Cea mai bună strategie pentru a atrage atenția populației asupra importanței utilizării limbajului incluziv este educarea cu privire la acest subiect. Procentul de persoane la nivel global care au fost expuse conceptului de non-binarism este extrem de redus, iar cu mult mai redus este numărul celor care încearcă să îl înțeleagă. „Trei culori cunosc pe lume, două genuri sunt destule” – un exemplu de lozincă locală ce descrie nivelul actual de informare a publicului asupra subiectului.

Dar nu putem analiza și depăși binarismul, dacă nu realizăm că, în momentul în care au fost create șabloanele binare, balanța a fost în mod intenționat înclinată în favoarea bărbatului și în detrimentul femeii – și aici cred că se găsește cheia unei analize mai profunde a efectelor acestuia asupra persoanelor oprimate în mod sistematic de către heteropatriarhat, ca de exemplu femeile și persoanele queer. Teama bărbațiilor cis de a fi asociați cu aceste categorii „inferioare” se poate regăsi metaforic în ceea ce este numit în psihanaliză  „teamă de castrare”, ce se manifestă în zilele noastre prin frica de emasculare socială, survenită în urma adoptării unor comportamente considerate feminine. Încercarea de a depăși această teamă este realizată prin accentuarea și exagerarea atributelor clasic masculine și disprețuirea celor clasic feminine. Iată cât de simplu am obținut formula pentru misoginism, sexism, homofobie, femmefobie!

Când mă gândesc la toată această situație, sentimentul că trăim într-o lume fabricată, artificială, nenaturală devine din ce în ce mai puternic. Și totuși, persoanele non-binare sunt cele acuzate că încalcă orânduirile naturii. Nimeni nu realizează că naturii nu îi pasă de teatrul nostru ieftin și de jocul de-a „bărbatul și femeia”, de cisnormativitate. Sistemul binar al genului, dualitatea bărbat-femeie, este la fel de artificial precum orice altă ideologie și creație umană. Și nu este o provocare, ci o revelație, o dedicație de dragoste pentru întreaga comunitate trans și non-binară, când spun că persoanele trans, persoanele non-binare și toate personale care chestionează rolurile impuse și care sfâșie aceste mașinații ale binarității, sunt cele care se apropie cel mai mult de naturalitate, de forța neinhibată a naturii, care distruge și creează, care schimbă mereu, neținând cont de nimicurile cu care se ocupă omul.

A mai rămas însă o întrebare la care nu am dat răspuns: de ce să mă complic cu o identitate non-binară? Simplu: pentru că nu este o alegere. La fel cum sexualitatea nu este o alegere, nici identitatea de gen nu ți-o alegi, oricare ar fi ea, binară sau non-binară. Îmi este imposibil să mă percep în alt mod, este ceva ce știu, o axiomă a existenței mele. Nu este negociabil, nu este temporar, este ceea ce sunt. Sau cel puțin asta e experiența mea, una dintre infinitele moduri – toate valide –  de a experimenta genul non-binar. Non-binarismul mă definește în aceeași măsură în care mă definește sexualitatea mea, culoarea ochilor, grupa de sânge. Este parte din mine și fără ea aș fi incomplet, iar eu vreau să fiu complet, vreau să mă cunosc și să mă accept așa cum sunt. Refulând această latură, nimeni nu m-ar cunoaște vreodată cu adevărat, orice interacțiune cu ceilalți ar fi o minciună, pentru că m-aș minți pe mine, dar și pe restul. Orice câștig este inutil dacă mă pierd pe mine. Nu sunt înțeles? Atunci voi explica. Nu sunt acceptat? Atunci știu că locul meu nu este acolo. Satisfacția oferită de sentimentul eliberării de gen este sublimă.

*

Navigând profilurile fantomatice ale aplicației măștii galbene, am descoperit unul care avea o descriere pe cât de intrigantă, pe atât de stereotipizată: All men are trash. Change my mind. Am căzut în capcană și am trimis un mesaj: „Ajută faptul că sunt non-binar?” – „Non-ce?”. Am încercat să-i explic cât mai concis. Răspunsul? „Să nu depășim totuși biologia” – urmat de un block la scurt timp.

Ce ușor este dating-ul când potențialii parteneri se triază singuri, nu? 😊

Oliver Pope

Scriu despre mine, despre experiențele prin care am trecut, despre dilemele cu care m-am confruntat. Eseul este ritualul meu cathartic. O dată ce ideile devin rânduri de text, editarea acestuia coincide cu reorganizarea lor în sinea mea.

Bianca Mocan

Artist vizual, a absolvit masterul la secția de grafică a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Explorează aplicabilitatea artei în diferite contexte creative precum tipografia, colajul, ilustrația sau fotografia. Inspirația lucrărilor sale vine din cultura underground a generației sale și a ironiei societății în care activează. @biancamocan

Categorii: Identitate • Corp
Taguri: , , , , , , , , , , , , , ,
Previous Post
Jurnal de furie – Pretinşii – Audiopoem
Next Post
„Ca feminismul să fie prosper și iubit”. Vrajă feministă
Menu