Subliminal Toxic Masculinity

Interviu cu Samer de Colectiva CUTRA

Ești un artist multimedia și lucrezi la intersecția artelor vizuale, video și audio. Dacă ar fi să-i povestești cuiva care nu te cunoaște despre estetica ta, ce i-ai spune?

Estetica pe care o propun cred că e în primul rând queer, indiferent de mediul în care se materializează. De cele mai multe ori încerc să aibă un mesaj empowering, dar în același timp îmi place să integrez și tristețea specifică queer – lucru destul de evident în cromatica aleasă în mediul vizual sau în sunetele recurente din muzică. Mai nou, aș spune că estetica mea este și una camp, dar poate mai experimentală și îmbinată cu spațiul digital. Mi se pare important să nu fim mereu serioși și să râdem de noi înșine. E curativ.

Poți să ne povestești mai multe despre background-ul tău? Te-ai mutat din Palestina în România când erai mic: în ce fel crezi că experiența asta ți-a influențat perspectiva artistică?

Venind chiar din Gaza, fiind teritoriu de facto ocupat și foarte militarizat experiența nu a fost întocmai plăcută. Șansa mea este ca am stat acolo doar șapte ani și nu țin minte chiar atât de multe detalii. Ce știu, însă, este că libertatea de exprimare era practic inexistentă. Un episod memorabil legat de chestia asta a fost atunci când a venit Hamas-ul înarmat în blocul în care locuiam, intrând în fiecare apartament în căutarea unei persoane – cu scopul de a o împușca. Mama a auzit ce se întâmpla și imediat a luat toate desenele surorilor mele de pe pereții camerelor – desene cu lucruri obișnuite, gen haine, peisaje… și le-a sfâșiat. Cred că evenimentul ăsta ilustrează bine frica pe care o provoca atmosfera de acolo. Evident că sunt multiple episoade care nu fac cel mai bine unui copil de șapte ani și care își lasă amprenta asupra personalității, cum ar fi tancurile din fața blocului sau oamenii împușcați în fața ta.
Totuși, cred că lucrul care m-a marcat cel mai tare este atitudinea față de femei – evident, nu exista altceva în afară de „femei” și „bărbați”. Când am văzut felul în care surorile mele erau tratate, pedepsite, bătute, reduse la tăcere, și pe mama care era obligată să fie complice, s-au instaurat revolta și mânia în mine împotriva culturii islamice, neștiind altceva la vremea aia. De aceea, până acum un an și ceva am renegat complet această latură a mea: foloseam numele românesc, încercam să arăt cât mai „white” posibil, am uitat intenționat araba, nu puteam asculta manele pentru că-mi aminteau de muzica arăbească, etc. Între timp m-am documentat, am aflat mai multe și mi-am dat seama că problema era de fapt nu Islamul în sine, ci patriarhatul în general, și furia mea s-a redirecționat. Prin munca creativă pot să concretizez furia asta într-un mod empowering și terapeutic.

Și de fapt munca ta artistică ridică întrebări asupra normelor de gen și ironizează status quo-ul partriarhal și masculinitatea. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Pentru mine, conceptul patriarhal de masculinitate este unul toxic prin tot ceea ce implică: nevoia de a te impune, de a-ți arăta puterea, violența, machism-ul, presiunea de a avea sex drive constant, lipsa de sentimente. Toate acestea desconsideră, reduc și domină orice alt tip de atitudine și, în același timp, opresc dezvoltarea celui ce trăiește prin prisma acestui tip de masculinitate. Prin controlul și impunerea specifice acestei masculinități și subestimarea masculinităților alternative, nu se poate obține egalitate.

Pare că diviziunea pe roluri stereotipice de gen nu ne face bine. O lume fără gen sau o lume cu o multitudine de genuri ar fi o lume ideală?

Sincer, nu știu cum ar fi o lume ideală. Eu nu am avut până acum întrebări legate de identitatea mea proprie de gen, și nu pot vorbi în numele celor ce trăiesc acest lucru. Pe de o parte, cred că the future is fluid și că unii oameni s-ar bucura de o lume fără gen, fără nicio etichetă, în care se pot exprima liber fără să-și pună eterne întrebări despre categoria în care sunt încadrați de către societate. Pe de altă parte, exact acest lucru este important pentru alți oameni. Mă gândesc că o lume fără gen ar fi dăunătore unor persoane trans, ele având nevoie să-și afirme identitatea de gen și să pin-point exact acest lucru.

Ești o prezență activă în viața de noapte queer a Bucureștiului. Ai sentimentul unei comunități? Ce ți-ar plăcea să schimbi și ce prețuiești cel mai mult?

Părerea mea despre scena queer a fluctuat destul de mult inițial, dar asta din cauza mea, pentru că treceam printr-o perioadă mai messy. Acum, prin persoanele pe care le-am cunoscut, pot spune că am sentimentul unei comunități. Cel mai mult cred că aspectul ăsta se simte la evenimentele queer – petreceri, piese de teatru, expoziții etc. – unde se creează pe cât posibil un spațiu sigur. În momentele alea, când îți dai seama că recunoști aproape pe toată lumea – măcar din privire – simți că faci parte din aceeași comunitate. Cred că e important pentru psihicul oricărui om să simtă că aparține de ceva. Cel mai mult apreciez că mulți au o sensibilitate specifică queer, care este foarte reconfortantă. De schimbat, nu aș schimba la oameni, ci doar aș vrea să existe mai multe spații queer friendly, pentru că este nevoie, dar înțeleg că acest lucru este greu de obținut.

Ce înseamnă pentru tine, de fapt, a avea o poziție politică queer?

Cred că a avea o poziție politică queer înseamnă a gândi intersecțional. Să fii conștient de privilegiile pe care le ai și să le folosești pentru a-i ajuta pe cei care nu le au. Să fii conștient prin ce trec alți oameni și să te informezi despre asta, chiar dacă nu ți se aplică ție. Nu cred că este suficient să te mândrești cu ceea ce ești (de exemplu un bărbat alb cis gay) dacă neglijezi alte minorități din jurul tău.

Ce planuri de viitor ai și la ce proiecte noi lucrezi sau îți dorești să lucrezi în viitorul apropiat?

Momentan sunt concentrat pe facultate (Matematică și informatică, secția Informatică). În timp ce lucram pentru proiectul Subliminal Toxic Masculinity, când am început să mă axez pe partea de sound, mi s-a retrezit pasiunea pentru muzică, de la care luasem o mică pauză din cauza oboselii și unui deranjant început de tinitus. În viitorul apropiat cred că mă voi fixa mai mult pe sunet, fie să produc ceva, fie să fiu mai prolific pe partea de mix-uri.

Samer

Este un artist vizual și DJ care locuiește și lucrează în București, născut în Gaza. Conceptele care stau la baza lucrărilor sale sunt puternic influențate de anii petrecuți acolo, dar și de contextul politic actual. Practica sa este susținută de experiența și de studiile în câmpul informaticii și al tehnologiei, cunoștințe pe care le transpune în spațiul digital.
@jjjjsamer & soundcloud

Categorii: Cultură • Artă
Taguri: , , , ,
Previous Post
Steriletul non-hormonal. Un eseu auto-etnografic
Next Post
Primul pas către un transfeminism. O perspectivă transmasculină
Menu