„Adevăruri comune sau: de ce îmi iubesc pizda” și alte poeme

de Staceyann Chin

Colaje de Denis Hruska

Traducere din engleză și introducere de Ileana Negrea

TW Textul conține descrieri explicite ale violenței sexuale

Poetă queer americană născută în Jamaica, cu origini jamaicane și chineze, Staceyann Chin este cunoscută pe scena de spoken word și ca artistă performativă, precum și ca activistă LGBTQIA+. Poezia sa este profund autobiografică și politică.

Volumul „Crossfire: A Litany For Survival” este o colecție de poezii confesive, feministe, asumat necuviincioase, provocatoare, dure, dar tandre, în buna tradiție a poeziei queer. Este vorba despre o poezie a furiei, a (in)justiției, a contrastului, nelipsită însă de lirism, sensibilitate, duioșie.

Pentru Chin, a te fute ca persoană queer este un act politic. A exista, a respira, a străbate lumea aceasta ca femeie este o victorie care trebuie împărtășită. Poemele sale acuză și mângâie deopotrivă, numesc ororile și le exorcizează. E o poezie care vindecă, o formă de terapie prin scris. Ea oferă cititoarei agency, validare, autoritate asupra propriei vieți. Ne luăm existențele înapoi, le numim și denumim și facem, astfel, revoluție prin scris/lectură.

Am citit-o și tradus-o și corespondat cu Staceyann Chin și am înțeles încă o dată că suntem queer în literatură atunci când ne povestim viețile, atunci când refuzăm Literatura, atunci când îndrăznim să facem literatură.

Mesajul ei pentru mine/ noi a fost Love and light. Iubire și lumină.

 

***

Să ne futem așa cum o făceam (Poem pentru cele blazate)

vreau să ne futem
așa cum o făceam când
ne credeam invincibile
când ne credeam incasabile
când nu știam nimic despre inimi brizante
sau oase fracturate sub greutatea viselor nerealizate

vreau să promit imposibilul/din nou

vreau să dezînvăț această ezitare
care îmi colorează pașii/măsurați
încet/mersul greoi
care sunt acum
vreau pornirea
de a mă mișca eratic/irațional
de a cădea neajutorată într-o pasiune pentru cineva
care a fost promisă altcuiva

vreau să știu că am fost făcute una pentru cealaltă

fără dovadă vreau să știu
că am fost prorocite
de Dumnezeu sau soartă sau destin
vreau ca acțiunile mele
să contrazică faptul acestor ani brutali
care m-au obturat
pasiuni ținute întinse sub pântecele lăsat

îmi vreau corpul înapoi

acela care se putea înfășura fără nicio grijă
în jurul ideii de totdeauna/fără teamă
vreau să sar de pe o bordură stupidă/vreau să
mă îngrădesc mai puțin
vreau să șterg aceste linii trasate definitiv
în jurul lucrurilor pe care le pot face
vreau să ignor liniile pătate de cerneală care se întind decisive
prin lista de lucruri pe care am hotărât să nu le fac

vreau să fac tot
ce îmi ceri
să îți cer orice/fără să știu
cum vei răspunde

vreau să scutur această inerție

să te mișc până la lacrimi/cu lucrurile
pe care mi-e prea teamă să ți le spun
noaptea târziu/sex dimineața devreme
pe neașteptate

vreau să ne futem cum o făceam
când o făceam/pentru dragoste
cutezătoare/cu aproape nicio frică de viitor

vreau să cred în dragoste/cum o făceam
înainte să am un copil/înainte să știm cum să ne oprim
la jumătatea orgasmului
înainte ca aceste impermeabile fisuri
să fi bătut bare de oțel prin
fragila carne a inimii mele

înainte ca arta mea să înceapă să aducă bani
înainte ca a îmi balansa bugetul emoțional
să devină un lucru
pe care trebuia să îl fac
înainte ca aripile noastre să se rupă
înainte ca jugul experiențelor noastre adunate
să ne îndepărteze de versiunile noastre cele mai bune

vreau să fac mai mult decât să mă fut

vreau mai multe zile în care să mă simt/ridicolă
și plină/și amețită/și îmbujorată

vreau mai mult
din mine/mai mult din tine
mai mult noi
dorindu-ne mai mult de la astăzi
și mâine
și toate zilele
despre care nici nu suntem sigure că vor veni

vreau să fac orice îmi ceri să îți cer orice/fără să știu cum vei răspunde

Adevăruri comune sau: de ce îmi iubesc pizda

Femeile au fost mereu
centrul lucrurilor frumoase pentru mine
a deveni femeie
a fost mereu centrul copilăriei mele de fată

suma coapselor mele
gleznele
chiar și umerii au fost mereu fată

când am sângerat pentru prima oară
i-am spus prietenei mele cele mai bune

mi-am împachetat secretul în urechea ei
și am asigurat-o
că sângele acesta însemna că putem face bebeluși

…………..dar a fi fată în Jamaica
în 1980 a însemnat că a trebuit să alerg mai repede
decât degetele vărului meu/mai departe
decât palmele lui asudate întinzându-se după mâinile mele
sânii mei micuți au fost nevoiți să fie curajoși
împotriva furiei lui atunci când am refuzat

într-o noapte l-am înjunghiat
vârful creionului alunecând lin în carnea sa
întreaga casă a urlat
și am fost mândră de creionul meu galben
vârful ascuțit și fără de teamă

mătușa mea m-a bătut oricum
pentru că ți-ai făcut verișorul să sângereze, a zis
și am plâns mai mult din singurătate
decât din alt motiv
numele celuilalt văr
rămâne încă tăcut pe limba mea

mă gândesc la el
când sunt tristă sau furioasă
sau când mi-e teamă de lucrurile care nu fac zgomot pe întuneric

delirând complet și turbat
mi-a arătat pula
mi-a spus miroși a femeie
în acel corp de fetiță
șoldurile abia înmugurite m-a încolțit

pe hol
baia

când am sângerat
m-am spălat repede și în tăcere

ani după încă îmi zâmbește
chiar și acum
nicio scuză nu e necesară
eram doar o fată

repede și pe tăcute fetele învață
să spele detaliile
să le îngroape sub chiloți
blugi
pantaloni cargo

sub acești chiloței
se ascund poveștile acestor păsărici
acestor piersicuțe/acestor tufișuri care sângerează

la timp
o dată pe lună îmi este reamintit
că deși nu am dat încă naștere

…………..pot face asta
pisica mea poate face ceva
ce nicio pulă sau motan nu poate

vă provoc să faceți oameni
fără un vagin

Shiva
sau bărbat
sau animal
chiar și Iisus a trebuit să treacă printr-o fofoloancă

…………..îngeri și mesageri la o parte
Maria a trebuit să îi acorde cale de trecere lui Dumnezeu
sau creștinii ar fi încă evrei

așteptând un Hristos
care ar fi blocat în fundul unui bărbat
care a crezut că poate
face ceea ce până și fetițele sunt forțate să facă
în Sri Lanka
în Uganda
în Carolina de Sud
în fiecare zi
în ciuda dorințelor noastre
purtăm povești comune despre fii
și tați
și verișori care violează sanctitatea acestor corpuri

acești sâni
această abilitate de a face respirație
din pasiune
sau din simpla decizie a unui gând

într-o zi
sper că burta mea va înflori mici miracole numite Andrea
sau Elisha
sau Alexander

guri se vor căsca larg
cu uimire
și spaimă
în fiecare zi bărbații cugetă
la magia pe care o pot înfăptui vaginurile
în fiecare zi
femeile aduc oameni în ființă

și în fiecare zi
chiar și în cea mai îngrozitoare zi
sunt recunoscătoare că m-am născut
scoică sângerândă în chiar locul potrivit
azi sunt fericită că sunt o fată

…………..mai ales pentru că ieri
mama mea mi-a spus
dă-i drumul și scrie-ți povestea
nu contează că voi scrie despre ea
adevăruri nemăgulitoare
scrie
mi-a spus
și sper cartea să se vândă
astfel încât să îți permiți să crești o fiică
cu o inimă precum a ta

și totul a fost mai bine
între noi

nu conta că m-a părăsit
de două ori
nu conta că în Jamaica
în 1972
în 1980
a ales siguranța ei în locul alei mele

ieri
a spus scrie/fiica mea
și lumea s-a îndreptat singură
îmi doresc
ca orice mamă a cărei fiică
a supraviețuit îngropării lucrurilor nespuse
să îi dea permisiunea
să spună ce s-a întâmplat

scrie cum a îndurat
teroarea de a fi o fetiță
într-o lume care favorizează atât de puternic bărbații

aș vrea ca orice pizdă să aibă curajul
să depună mărturie publică

aș vrea ca fiecare femeie
să aibă un stilou, o vedere limpede și sprijinul
de care are nevoie să strige:
ceea ce mi s-a întâmplat nu a fost vina mea
ceea ce mi s-a întâmplat nu a fost vina mea
CEEA CE MI S-A ÎNTÂMPLAT NU A FOST VINA MEA

Despre împlinirea a treizeci de ani

Înaintez milimetric spre treizeci
și corpul meu se îngroașă
un vers cu multe măsuri
corul din mine se umflă
pentru a întâlni tăcerea stoică a bunicii mele
…………..șoldurile ei au fost întotdeauna mai largi decât ale mele
…………..mai largi decât ale mamei mele

Sub influența unui cântec îndepărtat
urmele pașilor noștri apasă pământul în diferite fusuri orare
colectivul vizibil doar în fragmente – oameni și locuri
pe care nu le mai știe nimeni

…………..Sunt afectată de femei care îmbătrânesc frumos
…………..femei care cântă falsând în locuri publice, în băi,
…………..în absența taților și a fiilor morți
…………..femeile din familia mea ingerează convenția ca pe o datorie

Sacrificiul este singurul fel în care știm să le spunem te iubesc fiicelor
noastre.

…………..În mica mea lume
…………..Mama Lou a născut pe Bernice
…………..care a născut pe Hazel
…………..care m-a născut pe mine înainte să fie forțată să fugă
…………..de sârma ghimpată a sărăciei; ore lungi de muncă
…………..pentru copiii altcuiva
i-a sacrificat pe ai săi
pentru o șansă dincolo de această natură rânduită a lucrurilor

tradiția face imposibil
să deschizi calea dacă ești femeie – dacă alegi
să nu îmbraci repetiția generală a nevestei
în unele locuri soț este doar un alt fel de a scrie
…………..paznic
pe zidurile construite în jurul fetițelor.

…………..mama mea a ales libertatea!

și dacă n-aș fi așa de ocupată cu a fi lăsată în urmă
aș bate tobele pentru prețul libertății ei
v-aș povesti despre nopțile ei petrecute zvârcolindu-se în paturi străine
panouri găunoase în loc de tăblie,
holuri întunecate răsunând de numele pe care își va petrece trei decade
încercând să le uite

mirosul de mango Julie încă îi amintește de mama sa
cedează furiei mele, iertarea i se întinde doar
prin sora mea germană
care nu știe nimic de Jamaica
nouăzeci de mile distanță de Cuba lui Castro.

aceste femei au mers întotdeauna înaintea mea
speranța mișcându-le copiii în siguranță înspre un vis
al acestei Americi
(oamenii săraci ar face orice să capete o viză de SUA)

și încă înaintez în vârstă
patru fire de păr grizonate țâșnind argint din scalpul meu
…………..încep să arăt ca bunica mea
doar că eu dansez
în mod vizibil desincronizat față de timp așa cum îl cunoaștem
înnodându-mi mâinile în jurul fețelor care refuză să mă vadă
în tribut pentru Louise și Bernice care au rămas
ridic pumnul pentru mine
pentru mama mea care a avut curajul să plece

lipsa cuvintelor dintre noi îmi amintește
că vin dintr-un șir de femei cu cicatrici întunecate în loc de nume de familie
…………..femei care cântă într-un cor secret dincolo de ape albastre
…………..femei iuți în a îmi spune
…………..timpul a fost mereu mai lung ca frânghia

aceste femei
mă învață să cânt partea mea din acest cântec fără de sfârșit

Ileana Negrea

Femeie bună la toate, n-a făcut de niciunele prea mult timp. Ex-profesoară şi fostă cofetăreasă. Corectează ce scriu alţii, să poată scrie ce vrea ea. Crede în prăjituri şi dreptate socială, în poezie ca formă de protest şi terapie. Se tunde singură. Are mereu la ea o umbrelă.

Denis Hruska

Sunt un artist digital ce jonglează cu teme psihedelice, împletind reprezentări dinamice ale corpului uman cu staticul naturii, astfel creând un ambient sinestezic. De asemenea, studiind psihologia găsesc fascinant felul în care subconștientul devine conștient prin artă. @denisahruska

Poezie • Proză
Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Meniu