Am nevoie de eroi credibili

de Daria Ancuța
Ilustrații de Alexandra Hochreiter

Acest material este rezultatul atelierelor de scriere feministă Breaking The Waves, organizate împreună cu colectiva Literatură și Feminism. Textul a fost scris în cadrul grupului Cultură-Artă coordonat de Mihaela Michailov. 

***

Pe scenă se află un singur performer care va rosti două monologuri paralele – cel al FETEI și cel al BĂIATULUI. Trecerea de la un personaj la celălalt va fi punctată prin schimbări de lumină – lumină roz atunci când vorbește FATA și lumină albastră atunci când vorbește BĂIATUL. Performerul va interacționa cu un cor de trei voci – VOCEA MAMEI, VOCEA TATĂLUI ȘI VOCEA PROFEI DE ROMÂNĂ. 

PROFA DE ROMÂNĂ este întotdeauna iritant de calmă și vorbește mereu pe același ton neutru, care trebuie să pară binevoitor. 

TATĂL se entuziasmează din ce în ce mai tare și alimentează o viziune greșită despre violență.

MAMA încearcă din răsputeri să fie vocea împăciuitoare, care îi aduce pe ceilalți cu picioarele pe pământ. 

FATA: La ora de română, doamna profesoară ne spune că-

VOCEA PROFEI DE ROMÂNĂ: Basmul este o specie a genului epic în proză, în care remarcăm prezența elementelor fabuloase și a unui număr mare de personaje, purtătoare ale unor valori simbolice, precum binele și răul.

BĂIATUL (încearcă să repete definiția): Basmul este o specie a genului epic în – (se oprește, încearcă să-și aducă aminte, nu reușește și renunță)

VOCEA PROFESOAREI DE ROMÂNĂ, VOCEA MAMEI, VOCEA TATĂLUI: A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată…

Calmul din VOCEA MAMEI contrastează cu entuziasmul din VOCEA TATĂLUI. 

VOCEA MAMEI: Și de-aici cunoaștem toți povestea. Făt-Frumos, fiu de crai voinic pleacă într-o călătorie spre meleaguri îndepărtate.

VOCEA TATĂLUI: Pe parcursul călătoriei, viteazul nostru fecior își dovedește abilitățile de bun luptător și trece probele la care este supus.

VOCEA MAMEI: În tot acest timp, Ileana Cosânzeana, preafrumoasa tânără urgisită să-și ducă traiul în turnul păzit de zmeul cel rău, îl așteaptă. Îl așteaptă s-o salveze.

VOCEA TATĂLUI: Iar când Făt-Frumos taie vitejește toate capetele zmeului, fata se îndrăgostește nebunește de cel care o salvează. Nunta durează trei zile și trei nopți, iar ei trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

BĂIATUL: Tata, ce înseamnă adânci bătrâneți?

VOCEA TATĂLUI: Adică până când vor fi foarte bătrâni. Până vor împlini 100 de ani!

BĂIATUL: Dar noi la școală am învățat că-

VOCEA PROFEI DE ROMÂNĂ: Speranța de viață în România este de 75 de ani!

VOCEA TATĂLUI (oftează): Ei bine, în basme speranța de viață e mai mare…

FATA: Mama, oare Ileana Cosânzeana are păr pe mâini? Și, și … acolo sus, în turn (în șoaptă) oare cum scapă de el? Oare e blondă natural sau se vopsește? Și de ce are mereu părul așaaa deee luuuung? Vara nu i se face și ei cald? De cât șampon crezi că are nevoie ca să se spele pe cap?

VOCEA MAMEI: Ce ți-a venit? De unde le-ai mai scos și p-astea?

FATA: Păi, doamna profesoară ne-a spus că-

VOCEA PROFESOAREI DE ROMÂNĂ, FATA: Ileana Cosânzeana este întotdeauna foarte frumoasă.

VOCEA MAMEI: Așa e, într-adevăr…

FATA: Mama, ce înseamnă „frumoasă”?

VOCEA MAMEI: Cred că… cred că cel mai bine pui tu mâna și mai citești câteva povești. Poate te lămurești… Dar vezi să nu întrebi așa ceva pe la școală. Stai și tu acolo, în banca ta. Altfel te faci de râs.

---

BĂIATUL: Tata, Făt-Frumos e cel mai curajos dintre fiii craiului, nu?

VOCEA TATĂLUI: Da, cel mai curajos și cel mai viteaz. Lui nu-i e niciodată frică să se lupte.

BĂIATUL: Nici măcar cu zmeul?

VOCEA TATĂLUI: Nici măcar. Zmeul a răpit-o pe Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos știe că trebuie să o salveze.

BĂIATUL și TATĂL devin din ce în ce mai entuziasmați.

BĂIATUL: Își ascute sabia?

VOCEA TATĂLUI: Își ascute sabia.

BĂIATUL: Pleacă la luptă?

VOCEA TATĂLUI: Pleacă la luptă.

BĂIATUL: Și taie toate capetele zmeului?

VOCEA TATĂLUI: Pe. Fiecare. În. Parte. Așa. Zbang! Zbang! Zbang!

BĂIATUL (taie cu o sabie invizibilă capetele zmeului în timp ce repetă cuvintele TATĂLUI): Zbang! Zbang! Zbang!

BĂIATUL (repede, cu încredere în sine, fără să se gândească): Ba da! (pauză, realizează ce a zis, mai temperat) Ba da, dar…

VOCEA TATĂLUI (realizează că BĂIATUL ezită și îi dispare orice urmă de entuziasm, brusc agresiv): Dar? Dar ce? Niciun dar! Așa te-am învățat eu? Ce, crezi că zmeul te așteaptă pe tine să stai pe gânduri? Nu. Dă el, dai și tu! Nu așa ne-am înțeles?

În timp ce MAMA și TATĂL vor vorbi, BĂIATUL va repeta în șoaptă, apoi din ce în ce mai tare cuvintele „Dă el, dai și tu”.

VOCEA MAMEI: Tu ai înnebunit? Cum să-i zici să dea și el? Îl înveți să se bată acum sau ce? Mâine, poimâine mă cheamă ăștia la școală și-l găsesc cu ochiul vânăt. Tu nu gândești?

VOCEA TATĂLUI: Astea-s treburi de băieți… de bărbați.

VOCEA MAMEI (râde ironic): De bărbați? E un copil…

VOCEA TATĂLUI: Nu te băga. Nu e treaba ta și nici nu știi ce zici. Vreau doar să-i fie bine.

VOCEA MAMEI: Cum să-i fie bine când tu îl înveți să se ia la trântă când ceva nu-i convine?

VOCEA TATĂLUI: Cineva trebuie să-l învețe să se ia și la trântă… Nu-l mai cocoloși atât. E băiat mare. Trebuie să se descurce. Ce, nu-mi zice că vrei să crești un papă-lapte?

BĂIATUL (se bate cu un zmeu invizibil, din ce în ce mai tare): Dă el, dai și tu! Dă el, dai și tu! Zbang! Zbang! Zbang!

Pauză. Își revine și își aruncă sabia invizibilă. 

BĂIATUL (în șoaptă, de parcă îi e frică să nu-l audă cineva): Dar oare lui Făt-Frumos chiar nu îi e frică? Deloc, deloc? Nici măcar puțin de tot? Adică să plece așa singur… Și să se suie pe cal. Poate să se piardă…sau…să cadă. Poate să rămână fără provizii. Și când îl vede pe zmeu, de ce nu fuge? De ce nu plânge? Cine l-a învățat să se lupte? (pauză) Și ce face cu toate capetele alea? Le înmormântează pe toate la un loc sau pe fiecare altundeva?

VOCEA PROFESOAREI DE ROMÂNĂ, BĂIATUL (tare): Fiul de crai este întotdeauna voinic, neînfricat și viteaz.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Când replicile FETEI și cele ale BĂIATULUI se suprapun, crește ritmul jocului de lumini – lumina roz și cea albastră alternează din ce în ce mai rapid.

 

FATA, BĂIATUL: Păi și cu noi cum rămâne? Noi n-o să putem să fim niciodată ca ei…

(pauză)

FATA: Mama, am căutat peste tot.

BĂIATUL: Tata, am citit toate basmele pe care le-am găsit.

FATA (resemnată): Am încercat să văd dincolo de frumusețe. Dar frumusețea lor e opacă. E convențională. E de carton.

BĂIATUL (resemnat): Am încercat să văd dincolo de vitejie. Dar vitejia lor mă intimidează. În timp ce eu aș fi paralizat de frică, el ar trece peste obstacole, s-ar lupta cu zmeul și ar câștiga prințesa. Ce înseamnă să câștigi o prințesă?

FATA, BĂIATUL: Mă caut pe mine. Mă caut pe mine între rânduri și înțeleg acum că nu mă voi găsi niciodată acolo. Dar mie ce poveste îmi e scrisă?

Următoarele replici se vor rosti într-un ritm din ce în ce mai alert. Cuvintele pot fi spuse într-o ordine aleatorie. Cuvintele FETEI se vor amesteca cu cele ale BĂIATULUI. Prin mișcarea scenică a performerului, se va sugera încercarea sa de a se desprinde de stereotipurile care i-au fost atribuite. Acesta trebuie să respingă inclusiv culorile care i-au fost atribuite până acum prin jocul de lumini. Repetarea cuvintelor și schimbul de lumini vor culmina concomitent. 

FATA/BĂIATUL: Fiu. Soț. Tată. Capul familiei. Repeat. Fiică. Soție. Mamă. Gospodină. Repeat.

Heblu. Următoarele replici vor fi rostite fără fundalul jocului de lumini de până acum. Acum se produce ieșirea performerului din personaj(e). 

PERFORMER: Dați-mi Feți-Frumoși care nu-s chiar atât de frumoși. Sau de înalți. Sau de bine-făcuți.

Dați-mi Feți-Frumoși cu coșuri și cu ochelari.

Dați-mi Ilene Cosânzene care nu-s blonde și n-au pielea de porțelan.

Dați-mi Feți-Frumoși care nu știu să călărească, care nu știu cum naiba se mânuiește o sabie.

Dați-mi Feți-Frumoși care mor de frică atunci când apare zmeul.

Dați-mi Ilene Cosânzene care se luptă singure cu zmeul.

Dați-mi Feți-Frumoși care nu știu să vorbească cu fetele sau… cu oricine.

Dați-mi Feți-Frumoși care se bâlbâie și zic prostii.

Dați-mi Ilene Cosânzene care nu se îndrăgostesc de Făt-Frumos doar pentru că el le salvează.

Dați-mi Ilene Cosânzene care nu așteaptă.

Am nevoie să știu că și ei pot fi așa. Ca mine. Am nevoie de eroi credibili.