Cum facem artă queer?

de Andy Andreea

Artă digitală de Irina Bako

Sunt născută în 1989 și încerc să scriu. Așa începe bio-ul meu de pe site-ul CUTRA. Încercatul scrisului mă urmărește încă de când era mică, într-o formă sau alta. Ce înseamnă de fapt „încerc să scriu”? Înseamnă că încerc să mă definesc nu prin locul meu de muncă, ci prin pasiunile mele. Astfel, de fiecare dată când mă întreabă cineva cu ce mă ocup răspund prin „uite, mă susțin prin acest loc de muncă la o corporație, dar eu de fapt fac și alte lucruri, cum ar fi: scriu ficțiune, poeme, eseuri”. Banii pe care îi câștig din scris, atunci când câștig bani din asta, nu ar fi suficienți ca să mă întrețin, de aceea și locul de muncă în corporație. Cum reușim atunci să împletim un loc de muncă full time cu pasiunile noastre artistice, indiferent care ar fi acestea: scris, muzică, artă plastică? Mai avem timp și energie ca după 9 ore de muncă să mai facem și altceva? Eu pot să spun că sunt cumva norocoasă, că am un loc de muncă nu foarte solicitant și îmi permite să lucrez de acasă. Lucrul de acasă se traduce în implicarea în alte proiecte pe lângă job-ul inițial, luate atât din pasiune și din speranța ca la un moment dat să mă întrețin doar din ele (imposibil crek), dar și din nevoia de venituri în plus la salariu, care nu este de ajuns pentru un trai în București. Coșul minim de consum pentru o persoană este calculat la 3.807 RON. Să faci 2-3 job-uri în același timp înseamnă să nu îți mai rămână spațiu și pentru creativitate. La asta se adaugă și diverse dificultăți specifice vieții, pe care toate le întâlnim. 

În acest articol mi-am propus să explorez creația de artă queer în contextul local. Am ales arta queer atât din motive personale, cât și din faptul că arta făcută de comunitatea LGBTQAI+, față de alte produse artistice, este încă marginalizată în România și ajunge mai dificil în cultura mainstream. În plus, sectorul cultural în România e el însuși marginalizat și subfinanțat. În bugetul pe 2023, Ministerul Culturii a primit 1,24 miliarde lei. În comparație, ministere care se ocupă cu latura de securitate au primit finanțări substanțiale. Serviciul Român de Informații (SRI) – 3,92 miliarde lei, Ministerul Apărării – 35,2 miliarde lei. Din păcate, la fel de îngrijorător e că, în timp ce toate sectoarele de mai sus au primit, totuși, măriri de buget față de anii precedenți, ministerelor esențiale pentru bunăstarea societății, cum sunt Ministerul Sănătății sau Ministerul Muncii, li s-au scăzut bugetele: 23,3 miliarde lei pentru Sănătate (cu o scădere de -6,3%) și 60,9 miliarde lei pentru Muncă (cu o scădere de -4%). 

 

Prietenx despre arta queer

Pentru a afla ce ar fi nevoie pentru crearea unei arte queer sustenabile, am întrebat și persoane din grupul meu de prietenx, care anul acesta au făcut muzică, au scris cărți, au creat spectacole…

***

Sofia Zadar explorează posibilitățile unui imaginar emancipator, în compoziții Alt–Pop ce îmbină elemente organice cu structuri sonice electronice. În 2023, a lansat EP-ul Hictopia (cu două clipuri: RED și Nostos), o odisee pop experimentală ce trasează legăturile transformatoare dintre un prezent somatic și un viitor emergent. Scrie și produce muzică pentru alinare emoțională, pentru aliniere corporală, dar mai ales pentru plăcerea comunităților din jurul său. În majoritatea concertelor sale, spațiile dintre cântece sunt presărate cu gânduri, informații despre procesul de creație din spatele pieselor și îndemne la solidaritate. În cântecele sale, Sofia Zadar se folosește și de diverse mitologii pe care le queerifică sau scoate la suprafață lucruri care erau deja acolo. Vedem asta și pe piesa Sâmca de pe ultimul EP, unde legenda Sâmcăi este reinterpretată într-o cheie queer și feministă. 

Cu ce resurse materiale îți faci arta?

În general – ca performer, compozitoare, trainer de muzică și performance – lucrez în proiecte culturale ce accesează fonduri de la Ministerul Culturii sau granturi europene. Ca muziciană, câteodată lucrez în concerte și festivaluri organizate de entități private. Din aceste proiecte reușesc să mă întrețin și să reinvestesc o parte în materialele proiectului meu de muzică (producție de muzică și video).  

Ce resurse îți lipsesc?

Pentru că lucrez în așa fel încât am, practic, o slujbă full-time din suma tuturor acestor proiecte din care mă întrețin, arta din proiectul meu personal nu poate avea propriul său timp. De multe ori se ajunge la autoexploatare și epuizare. Aș zice că lipsesc resursele de producție pentru artă nouă, care să susțină într-un fel mai puțin birocratic activitatea artistxlor din toate domeniile. Lipsesc resursele mai puțin centrate pe rezultatele aduse și mai orientate către importanța susținerii constante a acestor practici și munci care creează discurs, cunoaștere și transformare socială.

Cum ai vedea contextul ideal pentru accesarea acestor resurse?

Sincer, nu m-aș putea gândi la susținerea activităților artistice fără să mă gândesc la toate persoanele din toate categoriile sociale care ar avea nevoie de resurse. Prin urmare, primul context care îmi vine în cap ar fi un venit de bază asigurat pentru nevoile vitale ale fiecărei persoane. De acolo, s-ar crea și contextul artistxlor pentru a produce artă nouă. Așa ar avea timp să investească în proiectele respective și ar ști că se pot întreține simultan. Pe lângă asta, alte programe de tip rezidențe sau granturi de producție ar fi absolut necesare. Multe proiecte artistice au nevoie de mijloace și resurse specifice de producție. Pentru că îmi e foarte greu să vizualizez contextul în care toate aceste nevoi ar putea fi îndeplinite de către stat, mă gândesc că inițiative de ajutor reciproc și împărtășire de resurse (studiouri de artă și muzică, materiale, echipament etc.) s-ar putea dezvolta la o scară mai largă pentru a facilita aceste procese.

***

Paula Dunker lucrează în zona de live arts ca poetă, actriță, dramaturg, și coregraf. Dansează neîntrerupt, creează performance-uri și costume, organizează evenimente, scrie, cântă, dublează desene animate, joacă în filme și pune muzică. Activist/ă a corpului queer este cel mai des întâlnit/ă pe scena dansului contemporan local, în inima teatrului politic din București și pe dancefloor-urile LGBTQIA+. Recent, am colaborat cu ea în echipa TransLucid, un spectacol-performance despre experiența persoanelor trans din România, pe partea de text și regie. În 2023, a avut concerte cu #FLUID, formația din care face parte alături de Alex Bălă și câteodată Ramya, a apărut în clipul Ador alături de Kalimotxo și Meganisi și a jucat în spectacolul Corp Fluid alături de Alina Medoia, Raj Alexandru Udrea, Alex Bălă. 

Cu ce resurse materiale îți faci arta?

De obicei, accesez diferite fonduri și sunt cel mai des implicată în proiecte finanțate de AFCN, Arcub sau alte entități cu sesiuni regulate de finanțare adresate artiștilor și artistelor independente. Se mai întâmplă să lucrez în cadrul teatrelor de stat finanțate de Ministerul Culturii și, uneori, sunt invitată în proiecte care au obținut deja o finanțare.

Ce resurse îți lipsesc?

Ce simt că lipsește este continuitatea proiectelor după prima finanțare. Adică după ce, de exemplu, obții o finanțare pentru a produce un spectacol, el are multe șanse să nu se mai joace, așa că trebuie să aplici din nou (uneori la aceleași fonduri) pentru că spectacolul să trăiască în continuare! Un proces ce devine obositor dacă îl faci ani la rândul… 

Cum ai vedea contextul ideal pentru accesarea acestor resurse?

Ideal ar fi să existe un interes mai mare din partea finanțatorilor și să existe posibilitatea și dorința de a continua un proiect după ce producția a fost realizată, fără să mai fie nevoie de încă o aplicație. De asemenea, cred că ar fi minunat ca în timp (după mai multe aplicații reușite) finanțatorii să fie cei interesați de munca ta și să te abordeze direct pentru a realiza un nou proiect. Artistx independentx nu au nicio siguranță, și la fiecare proiect trebuie să o ia de la zero, ca și cum tot ceea ce au realizat până atunci nu ar avea nicio importanță. În Franța, de exemplu, există statutul de artist pe care îl obții după un anumit timp de lucru în domeniu și, după aceea, primești lunar o sumă de bani, chiar dacă în anumite luni nu produci niciun proiect nou.

***

Alex Zorilă. Lesbiană și autoare a cărții Spații aparte, lansată în 2023 la Editura frACTalia. A contribuit la organizarea mai multor evenimente queer, cum ar fi seria de performance-uri Drag District. Spații aparte explorează comunitatea lesbiană din România. Pentru autoare, „lesbiană” e un termen incluziv care nu se referă doar la o femeie cis atrasă de persoane de același gen. Termenul include, astfel, și persoane trans și non-binare, fiind o recuperare istorică a acestuia și o adaptare la contextul actual. Cartea cuprinde părți autobiografice și eseistice scrise de autoare, interviuri cu diverse persoane, materiale de arhivă. Explorează teme ca: identitatea, religia, coming out-ul, viața socială, arta queer, sexul. 

Cu ce resurse materiale îți faci arta?

În principiu am avut noroc de oportunități financiare pentru ce am creat până acum și dacă n-am avut, am fost suficient de privilegiată să mi le creez. Trăim într-o lume în care, pentru a crea artă care să devină cunoscută de cât mai multă lume, trebuie să cunoști persoanele potrivite și să-ți faci relații. Să fii artistx, să trăiești din asta și să nu-ți prea placă să socializezi cu mulți oameni, asta mi s-ar părea dificil. Eu n-am de gând să trăiesc din artă. Mai mult, aș avea nevoie de timp. Timp în care să nu fac nimic, în care să stau degeaba, din care să-mi vină creativitatea pentru a crea. E greu să ai un job și să faci și artă pe lângă. De multe ori, job-ul îți taie complet creativitatea și te lasă și fără energie. Rămâi doar cu dorința de a face artă.

Ce resurse îți lipsesc?

Îmi lipsesc oamenii cu sfaturi bune. N-am prea avut parte de mentori și multe lucruri pe care le-am făcut (cartea Spații aparte și majoritatea evenimentelor pentru ultimele Pride-uri) au fost așa, o încercare de a-mi da seama ce vreau să fac și ce-mi place. De multe ori, mi-au lipsit sprijinul empatic, logistic și posibilități financiare de a organiza evenimente sau a intra în profunzimea scrisului. Lucrurile nu s-au întâmplat niciodată în momentul în care mi-am dorit, ci atunci când au fost sau au apărut banii. Vorbesc despre un sprijin empatic pentru că multe din lucrurile pe care le-am făcut au fost în singurătate, fără o persoană cu care să double check conceptelor, ideilor, strategiilor. Un lucru pe care nu-l înțeleg este de ce îți trebuie o organizație cu care să aplici pentru un proiect cultural. Într-un fel, și să aplici pentru finanțări te obligă să ai acele relații de care ziceam.

Cum ai vedea contextul ideal pentru accesarea acestor resurse?

Precizare: de unde vin eu, lucrurile pe care le-am făcut nu se numesc artă. Munca creativă nu este considerată muncă, iar orice acțiune care o implică și nu aduce profit este un eșec. Înapoi la întrebare – sună a ceva ce se întâmplă după ce mori, sinceră să fiu. Posibilitatea de acces la resurse fără stres. Personal, aș avea nevoie de o comunitate care să meargă spre ideea de împreună, nu separat. Poate de acolo aș putea primi și empatia de care ziceam. Cred că ar fi mult mai ușor dacă am avea o bază de date sau o platformă cu toate oportunitățile de finanțare și proiectele culturale care caută artistx. Măcar pe România. Dai click și îți apare rezidența sau aplicația de finanțare.

***

Muncă și precaritate

Ca în orice fel de muncă, și în munca independentă pot apărea exploatarea și auto-exploatarea. Caracterul instabil al acestui tip de muncă poate duce la nesiguranță financiară. Proiectele pot depinde de câștigarea finanțărilor, iar când aceasta nu se întâmplă, proiectele fie nu au loc, fie se reduc activitățile sau se caută finanțări alternative. Când, dimpotrivă, un proiect obține finanțare, fereastra de implementare a activităților propuse poate fi mică, ceea ce poate duce la supraîncărcare din punctul de vedere al volumului de muncă. De asemenea, munca independentă poate depinde și de factori externi. O problemă majoră este lipsa de spații care pot organiza evenimente culturale independente sau incapacitatea acestora de a susține, de fapt, activitățile propuse în acordul de parteneriat. Se întâmplă, din lipsa cronică a resurselor, chiar să dispară din peisajul actual până când activitățile din proiect să trebuiască a fi implementate. Colectiva Anonimă a Muncitoarxlor Anti-Exploatare a lansat la Editura Pagini Libere, un Scurt ghid de bune practici. Cum să ne facem viața mai ușoară și să reducem exploatarea când muncim împreună, tocmai ca să ușureze munca atât în colective independente, cât și în proiecte și să scadă riscul de exploatare. Despre acest tip de muncă aflăm mai multe și într-o analiză foarte bună de Adina Marincea în articolul Proiectariatul Precar dincolo de miturile urbane. Bune practici în lupta cu (auto)exploatarea sistemică. 

Cât timp scriu articolul acesta, un spațiu artistic din București, Atelierele Malmaison, este în pericol să fie închis. Aflat pe Calea Plevnei, cuprinde ateliere și spații de expoziție. Firma care deține clădirea și în care acționar majoritar e statul, vrea o creștere a chiriei de 110%, dar și așa pe o perioadă determinată de un an. Această situație arată, din nou, nesiguranța materială a spațiilor artistice din România și lipsa de continuitate a acestora. Mai multe informații despre Malmaison și situația persoanelor care activează în el puteți citi în două articole, pe curatorial.ro și pe Cultura la dubă. A existat și o petiție pentru păstrarea spațiului ce poate fi semnată aici. 

Printre alte spații cultural-artistice care au fost închise mai putem aminti și de Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, a cărei activitate s-a sistat, în 2022, după 13 ani. Alt spațiu important pentru comunitatea queer, care a fost nevoit să își încheie activitata, chiar de două ori, este Macaz Bar Teatru Coop., și mai apoi Colectiva Autonomă Macaz, din București. Macaz Bar Teatru Coop. a găzduit, de-a lungul timpului, spectacole de teatru, concerte, petreceri, lansări de carte, dezbateri și multe altele, fiind un loc necesar și sigur pentru scena locală de stânga, feministă și queer. 

Un alt spațiu din București, care se chinuie să supraviețuiască (și are nevoie de susținere financiară) este Grădina ArtHub, un bar artistic-cultural unde sunt organizate expoziții, show-uri de drag, concerte, petreceri și multe alte evenimente pentru comunitatea queer. Localul poate fi susținut aici. Alte locații autonome care promovează și susțin arta queer sunt Spațiul a.casă din Cluj-Napoca, Centrul Social Iedera din Timișoara și Filaret 16 din București, care funcționează din donații. Momentan, avem prea puține spații stabile care să ofere condițiile necesare pentru găzduirea și crearea artei queer. Observăm că, în timp, multe locuri fie s-au închis, fie sunt în pericol de închidere sau funcționează cu fonduri precare. 

 

Câteva recomandări de artă queer apărută în 2023

Aș vrea să încerc să fac o retrospectivă personală a artei queer pe care am urmărit-o anul trecut. Mi se pare important ca aceste creații artistice să fie promovate și amintite și să ne inspire pe toate în viitor. Lista nu este completă.

În aprilie 2023, au avut loc lansările volumelor de poezie Red Pilled Utopia de Ada Eliane și O lungă scrisoare pentru un coming out de Grigore Șoitu, ambele publicate la editura frACTalia. Red Pilled Utopia e o celebrare a identității trans, iar O lungă scrisoare pentru un coming out, care conține și o serie de ilustrații realizate de persoane trans, este despre fiul trans al autorului. 

De 1 mai 2023, Cenaclul X a lansat, la Editura Pagini Libere, zina Zilele muncii, corpurile muncitoare coordonată de Maria Martelli. Conform descrierii, poemele sunt despre muncă – productivă sau reproductivă, creativă sau plictisitoare, deprimantă sau satisfăcătoare. Poemele din zină abordează tematici diferite legate de muncă: de la munca feminizată, emoțională și de reproducere, la munca culturală și artistică (care are potențial eliberator), la munca ce nu se mai termină, la munca animalelor non-umane, printre altele.   

Tot în luna mai, a avut loc premiera spectacolului TransLucid, la Teatrul Maghiar din Timișoara. TransLucid explorează atât aspecte din viața persoanelor trans din România, cât și momente din istoria locală trans. Structurat sub forma unui post de televiziune numit Trans TV, asistăm la mai multe emisiuni care formează firul narativ al spectacolului. Astfel avem reconstituirea unor emisiuni de cancan, buletine de știri, horoscop, un moment poetic, un talk show, repetițiile pentru o piesă de teatru, filmări pentru un film, o emisiune cu sfaturi pentru părinții copiilor trans și chiar și o emisiune religioasă reimaginată. Este celebrată lupta și existența trans și persoane importante din comunitate cum sunt Sorina și Naomi. Mai multe despre spectacol puteți citi în articolul Un spațiu utopic al eliberării trans: în dialog cu echipa TransLucid de Carolina Vozian. 

Pe 17 iunie s-a lansat platforma online de ficțiune speculativă Lumi Posibile, în cadrul unui eveniment cu lecturi și muzică de la Centrul Național al Dansului București. Platforma promovează ficțiunea speculativă radicală și găzduiește creații literare, sonore și vizuale. 

În cadrul Bucharest Pride 2023, în luna iulie, a avut loc vernisajul expoziției A Filthy Queer Feast curatoriată de Mihaela Vasiliu (Chlorys), la Atelier 35. Aici am putut vedea fotografii, instalații audio și video, reprezentând perspective alternative asupra istoriilor locale queer și lesbiene. Tot în iulie s-a lansat TURMA! #2 Zina Comunității Vegane Queer în cadrul Pride Park, București. Zina a avut parte de încă o lansare la Cluj, pe 13 octombrie 2023, în cadrul festivalului anti-autoritar și autonom Laolaltă, ediția #4. Zina conține eseuri și gânduri, poeme multispecii, discuții, recomandări. 

Cel puțin, pentru mine, așa s-au simțit lucrurile de Damian-Nichita Ursu este o bandă desenată queer lansată la editura frACTalia, care îi urmărește pe Dami și Cezar, doi prieteni buni gay, trans și cis, care locuiesc în orașe diferite. Dami se îndrăgostește de Cezar și se folosește de citirile în Tarot pentru a releva adevăruri despre relația lor. 

În august 2023, a avut loc evenimentul Party QUeeROM’nja care celebrează existența persoanelor queer rome și unde am putut vedea și asculta poezie, performance de drag, muzică rap și manele cu persoane din comunitatea queer și romă. Iar pe 21 septembrie, a avut loc în București, a patra ediție a Festivalului de Cultură Queer art200, cu tematica (Auto)reprezentări. Aici s-au proiectat o serie de scurtmetraje queer românești cu teme diverse: masculinitate, dragoste queer, despărțiri, sex ș.a.. Tot aici am putut viziona și scurtmetrajele și performance-ul realizate în Tabăra de Film și Arte Performative Queer art200, ediția 2023. 

Curriculum. Refrene ale recuperării și memoriei de Mădălina Oprea, lansat la editura frACTalia, este un volum de poeme coming of age feminist structurat sub forma unui examen de capacitate care vorbește despre momente cheie ale adolescenței, cum sunt virginitatea, familia, munca, prietenia, plăcerea, iubirea – toate recuperate de autoare și privite dintr-o perspectivă emancipatoare. 

Între 5 și 15 octombrie, s-a desfășurat festivalul anti-autoritar și autonom Laolaltă#4 la Cluj-Napoca, și a cuprins diverse evenimente: seară de drag, lansări de carte, lecturi, concerte și petreceri – o mare parte cu tematică queer. 

Pe 21 octombrie, a avut loc premiera spectacolului În Stradă, un proiect Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire. Un spectacol tip teatru-forum care vorbește despre probleme legate de locuire, cum sunt evacuările și chiriile. Ni se prezintă mai multe povești locative și persoanele din spatele lor, care se confruntă cu diverse forme de discriminare din cauza etniei, orientării sexuale sau a identității de gen.

Volumul Cea mai norocoasă ființă de Maria Martelli, publicată la editura frACTalia în toamna lui 2023, ne propune o serie de poeme multispecii care să ne aducă mai aproape de ființele non-umane din jurul nostru. 

Pe 29 octombrie, s-a întâmplat la Timișoara vernisajul expoziției King and Queens organizată de Identity.Education, iar pe 5 decembrie expoziția a fost adusă și la București. Un proiect fotografic internațional ce înfățișează artistx drag alături de jumătatea lor, fiecare imagine prezentând aceeași persoană în și în afara personei drag. Proiectul a inclus și fotografii cu regine din scena locală, iar la evenimentele din cadrul expozițiilor au avut loc performance-uri de drag. De-a lungul anului, în general, scena de drag locală a devenit din ce în ce mai prezentă în România. 

Pe 4 noiembrie, în cadrul evenimentului 4 scenarii. 1 spectacol lectură de la Centrul Educațional Replika, a fost citit scenariul spectacolului de teatru Piercing love de Mihnea Florea, scris în timpul atelierului de scriere de scenarii de teatru Platforma de Teatru Politic, coordonat de Bogdan Georgescu. Piesa vorbește despre consumul de droguri în scena de chemsex gay din România și despre sfaturi de reducere a riscurilor asociate consumului. 

Între 15 și 20 noiembrie 2023, a avut loc online Festivalul Zilele Literaturii Feministe, ajuns la a patra ediție. Festivalul a cuprins lecturi de poezie și proză feministă contemporană, lecturi Cenaclul X, intervenții teoretice, dezbateri, discuții și un spectacol de teatru radiofonic. 

Între 15 și 17 decembrie, a fost organizată a treia ediție a Târgului Autonom de Carte și Zine la București, în spațiul autonom Filaret 16. În programul târgului, a avut loc și o lectură Cenaclul X: Respirația tuturor lucrurilor ne leagă. Printre materialele prezente mi se pare important să menționăm luările de poziție, eseurile și poeme culese de Blocul Roz în antologia Queerș pentru Palestina și interviul tradus de Comunitatea Vegană Queer, dintre activista-artistă evreică americană Laura Schleifer și nutriționista iraniană Dr. Leila Dehghan, publicat în zina Veganx în solidaritate cu Palestina. 

 

Iar acum…? 

Pare că acest 2024 începe dificil pentru comunitatea LGBTQAI+. Deja a fost anunțată o nouă inițiativă homofobă asemănătoare cu referendumul Coaliției pentru Familie din 2018. Coaliția pentru Constituție, un grup format din membri, afiliați sau simpatizanți AUR, vrea să modifice în constituție definiția familiei, ca formată dintr-un bărbat și o femeie. Mai mult de atât, anul acesta au loc probabil cele mai multe alegeri din istorie. În România, vor avea loc alegeri parlamentare, locale și prezidențiale, unde partidul de extremă-dreapta AUR este deja pe locul trei în sondaje, ca preferință de vot. Este îngrijorătoare situația și în restul lumii și în Europa, unde se preconizează o creștere a extremei drepte, care poate influența la rândul ei politica din România. 

Am văzut o parte din arta queer lansată în 2023: diversă, radicală, sensibilă, politică. Față de acum cinci sau zece ani, vedem mult mai multe creații artistice. Oare cum va arăta arta queer anul acesta și ce modalități vom găsi să fim alături una de alta?