de Gabriela Oprea
Foto cover de Cătălina Ghineraru
Acest material este rezultatul atelierelor de scriere feministă Breaking The Waves, organizate împreună cu colectiva Literatură și Feminism. Poemul a fost scris în cadrul grupului Poezie-Proză coordonat de Medeea Iancu.
***
Pentru citirea articolului de pe telefonul mobil, recomandăm vizionarea în mod orizontal/landscape.
()
totul e izomorf
interiorul exteriorul ușile de toate tipurile
tot ce mă acoperă
pături prea groase pentru acest anotimp
crăcile unei magnolii fără flori
margaretele și din când în când oamenii
totul e un singur lucru
o funcție în planul complex dar you gotta be real babe
realitatea mea e nevoia unei utopii
o utopie pe care nu a scris-o un bărbat
pe care nu a scris-o o persoană cis
straight
majoritară
tofu scramble și dovleac
poate așa ar fi sunat cenușăreasa dacă avea alt autor
dar asta ar fi fost deja altă lume
o lume în care n-ar fi trăit
Robert and Cherry Dunsmore Ben Ruck Keene Penelope Jessel
în memoria voastră de parcă mai există memorie
de parcă nu suntem toți conectați la același sistem alienant
care se ocupă cu gaslighting-ul
în termeni tehnici – memory corruption
eu nu sunt un supraviețuitor
nu sunt o victimă
nici măcar subiectul unui experiment
sunt o variabilă neinițializată
un poster pe care nimeni nu-și amintește cine l-a lipit
e anul 4267
sunt primul cyborg din familia mea
și e amuzant că am ales să fac ceva atât de uman
un cyborg nostalgic după umanitate
autodistrugere
()
cred că am început să scriu ca să înțeleg odată cine naiba sunt
de ce sunt așa cum sunt
și nu altfel
și cât de ușor ar fi totul dacă aș fi altfel
dar și teribil de greu
mi-e groază că la un moment dat mă voi uita în jur și nu voi înțelege nimic
că îmi voi citi jurnalele – carnețele cumpărate de la xeroxul alb din fața școlii
și nu va fi cu nimic diferit
nu voi fi avut nicio revelație
totul mi se va părea la fel de ciudat
voi rămâne tot personajul ăla misterios din carte despre care ai vrea să afli mai multe și autoarea nu se îndură (uneori apare un sequel și-ți dai seama cât de plictisitor este acum că-l înțelegi cu totul)
i-am spus terapeutei mele într-un moment ce s-a simțit ca o mare descoperire
adevărul
abia dacă trăiesc în mine
ca un chiriaș care e mereu gata să plece așa că nu își desface bagajele niciodată
bagajele mele stau nedesfăcute într-un colț
de douăzeci și unu de ani
spun mereu cât îmi place
să deconstruiesc
genul
sexualitatea
relațiile interumane
familia
cuplul
monogamia
educația
normele sociale
la final iau toate piesele și construiesc ceva nou ce e al meu și sunt eu și asta înseamnă că înțeleg totul despre mine, nu?
mi-e groază că dacă aș deschide bagajul
nu aș da peste deconstrucția mea perfectă
peste sinele meu care înțelege lumea și e gata s-o ia în piept și în mâini și să o schimbe o spargă o pună la loc
aș da peste fetița care plângea după afecțiunea băieților și frumusețea fetelor (I should’ve seen the signs)
care auzise că sexul e murdar
și că e așa frumos să fii mireasă deși nu prea-i plăcea ideea de pe atunci
care era înspăimântată de tot ce nu îi ieșea și de faptul că nu reușea și îi era groază
my hell loop ar fi să stau la masă cu sinele meu
de la 5 ani 8 ani 12 ani 15 ani 18 ani
și să-mi dau seama că nu s-a schimbat nimic
am îmbrăcat haine din ce în ce mai mari
pentru a cuprinde același lucru mic
că nu am crescut ci am învățat cuvinte noi
care sună mai bine și spun mai puțin
numește asta ce vrei
teama de impostură
de stagnare
de relapse
teama că voi ține o prezentare și că toți vor vedea că nu înțeleg nimic
că știu la fel de puține despre quantum mechanics
ca despre postmodernism
că toți ceilalți vor fi bărbați și vor zâmbi pentru că mă cred frumoasă
și eu voi vedea asta și fetița de 12 ani ar fi fericită
iar cea de 15 ani ar vrea să îl lovească pe fiecare
dar acolo ar fi doar cea de 25 care s-ar bâlbâi și ar spune glume proaste și la final ar zâmbi și ar aștepta întrebări
singurele întrebări pe care le primesc sunt la terapie
și singurele răspunsuri pe care le dau sunt la câte un pub quiz
când toți din jurul meu sunt chimiști
și eu sunt singura care a citit Dante
răspund la întrebare și toți mă privesc cu admirație
nu vă mai uitați la mine, vă rog
()
când cineva îți spune că te iubește așa cum ești
fugi
ce îți spune de fapt e că parcă n-ai fi chiar de iubit
parcă ceva nu e în regulă
nici nu e nevoie să spună ce
le știi și singură
dar chiar așa
te iubește
ce noroc pe tine
nu vreau să primesc iubire ca pe un compromis
iubirea mea nu face concesii
coapsele mele nu sunt prea mari
sânii prea asimetrici
buzele prea mici
postările prea lipsite de obediență
acțiunile prea radicale
prea
nu există aici
prea
e frică
e disperare
e manipulare
prea e cuvântul pe care l-am auzit
preamultpreatarepreaaproapeprearecepreades
nu mă iubești deși sunt prea
nu mă prea iubești
()
vieți pe care nu le trăim
vieți pe care nu avem voie să le trăim
vieți pe care e interzis să le trăim
vieți pe care e rușine să le trăim
vieți pe care am vrea atât de mult să le trăim
after twenty years in the closet you’d think it gets comfortable
it doesn’t
you just get numb
nu e loc de mine în propria mea viață
cum nu e loc de imperfecțiune
de nereguli
de revoltă „adolescentină”
așa că nu apar niciodată
nici măcar atunci când încerc să decid ce să iau din noile produse plant-based de la tesco
când mă uit a șasea oară la eternal sunshine of the spotless mind
când ascult un daily mix de pe spotify
când fac poze melcilor pe care îi întâlnesc dimineața la alergat
sau când ni se încrucișează privirile în oglindă în timp ce ne spălăm pe mâini la baie
(treizeci de secunde în care mă gândesc la cum ți-aș spune hello dar nu o fac
pentru că ar trebui să fiu mai eu decât mi-am dat voie vreodată)
aveam două zile când mi s-au făcut găuri în urechi
pentru că e rușine să fii fată fără cercei în urechi
la douăzeci și unu de ani am aflat că e rușine să fii fată cu cercei
oriunde altundeva decât în urechi
e rușine să vorbești despre ciclu
să ceri tampoane cu împrumut fără să te faci mică și să șoptești
nici un bărbat nu trebuie să afle ce se scurge din vaginul tău
pentru că s-ar putea să li se pară dezgustător
vaginul tău trebuie să fie fericire și plăcere
iar durerea și sângele sunt fix opusul
(mai puțin când vine vorba de război
războiul e ok pentru că e masculin
menstruația nu)
e rușine să faci primul pas că pari ușoară
și în plus bărbaților le place să fie vânători
iar mie îmi plac fetele, dar și asta e rușine
îmi plac persoanele non-binare, iar asta trebuie ascuns
existența lor și a mea și viețile pe care mai bine nu le-am trăi
just get back in the closet already
Nu am timp de alt dicționar
nu e viitor sau trecut e un prezent
suspendat
acum e mereu mereu a fost acum mereu va fi acum nu pierd nimic pentru că totul se petrece
deodată
am pneumonie scarlatină înmormântarea bunicului și cea mai frumoasă zi din viața mea
astăzi
călătoria în timp obsesia mea de când mi-am dat seama că există mai multe timpuri și eu știu doar
unul
fragmentar pentru că sunt ocupată dormind clipind strănutând știai că suntem în transă most of our
lives?
nu am timp sunt timp solid timp la pungă timp vărsat timp la doză timp la metru timp
real
am citit de timp imaginar într-o carte de fizică și n-am înțeles mai nimic decât că mai e un
timp
că mai e o șansă că I can do it all over again nici acum nu înțeleg mai bine dar nu am
energie
to do it all over again pentru că all over again nu e o nouă șansă ci un nou
risc
că totul va decurge la fel și că toate timpurile sunt de fapt la fel oricum le-ai împacheta și
distribui
și dacă și timpul acest absolut universal trădează ce așteptări să mai am de la
mine
() ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
(((îmi pun hainele într-un rucsac vechi de drumeție am nevoie să fiu)))
( ( (singură cu mine) ) )
( ( (înainte să fiu) ) )
( ( (împreună cu voi) ) )
e timpul
Gabriela (ea/el) e vegană, queer, antispeciistă și feministă și încearcă să navigheze o lume care nu e chiar așa. Își scrie poezia în LaTeX, de multe ori în același document ca notițele de chimie.
Pasionată de design și fotografie, sunt florăreasă și îmi plac contrastele cromatice. Ador să experimentez și să călătoresc, dar mai ales să stau la soare. @gmscigen