de Lorena Enache
Ilustrații de Arinda Crăciun
durerea de spate în contexte metafizice crunt dezbătute
sting lumina și îmi lipesc capul de ecran
lumina sfântă din youtube spumegă
deasupra genunchiului care doare
care are viața lui și scârțâie și râde singur
×
caut dâra lipicioasă lăsată de ai mei după
ce au mâncat ciorba de burta pământului
îmi alunecă degetele pe lichide seminale
asta nu e calea spre mântuire
viață bună sau mulțumirea că mâine dacă
mai plouă eu rămân în pânza mea de sticlă
sunetul pașilor mei în urma mea
pe podeaua mea
în umbra stării mele
pentru asta trăiesc și împart vin cu
vecinii de pe scară
când în aprilie toți câinii mor de oameni răi
din redundanță de principii și alegeri
votez să ne strângem mâinile cu trei funii de fiecare dată
când eu împart prea mult vin cu
vecinii de pe scară
se adună pe vizorul ușii mele
cristalizează o galaxie din care trimit mesaje
foștilor mei
că poate nu așa trebuia să fie că poate
fericirea nu merită atenție nici cât
un colț uscat de împărtășanie
că poate energia nu se naște și nu se termină
și mai obosește și ea din când în când
legile de bază ale atracției în dragoste
notate abstract pe două șervețele umede
să nu ai alți îndrăgostiți afară de mine
să nu-ți faci chip cioplit din dragoste
de restul ne ocupăm după ce nu mai înțelegem nimic
și ne băgăm capul în saci de nămol
acolo nu te aud cum plângi că înainte eram frumoasă
lumina îmi făcea ochii verzi și te
sărutam pe toate rețelele sociale
îmi îndes noroiul în orbite aici e așa moale
orice dezamăgire
nimeni nu mă știe că m-aș aduna într-o găleată
pământ de flori în curtea bunicilor
care mor înainte să primească ok-ul de la nepoți
nimeni nu mă sună prea dimineață
din telefonul meu crește o iarbă purpurie și pufoasă
mă învârt plăpândă în noroiul meu aici este așa de cald
îmi leg părul cu două funde de satin verde
pământul nu murdărește ce mângâie femeia
aici unghiile mele sunt inutile și sap cu dinții
în câteva filmulețe în care râdeam și îmi străluceau ochii
și prietenii mei râdeau și ei în stânga mea și din spatele camerei o
prietenă chicotea și știa că într-o zi ne vom arhiva râsul
într-o platformă online și asta a fost tinerețea
tu ești bărbat și te întinzi spre mine
verifici absorbantul și cureți patul de pietre
mângâi bazinul inflamat ca pe pisica lui schrodinger
păstrezi soarele într-o colivie pentru mine
când o să fii mai mare
/îmi spui
eu zac ca o gladiolă uscată pe cearșaf/
o să eliberezi soarele pentru alți bărbați
știu că e greu să mă ții lângă tine
nu mănânc ce îmi servești și poate că mă dărâm
cumva ca un joc de jenga de fiecare dată
când mă scoți în oraș
le amintesc prietenilor mei cât îmi lipsesc
la fiecare cafea
în fiecare dimineață stingheră
aproape incertă
zgârii în spatele patului același loc
până fac o gaură și din gaură îmi scot toți
oamenii pe care îi iubesc de nu mai pot
să mai iubesc pe alții.
așa e în desene animate și parcă am încredere
mai mare în gaura aia decât în site-urile
de dating și vrăjitoarele care vor să îmi spună dacă
la bătrânețe îmi voi atârna deasupra patului
tristețea ca pe o poză de nuntă delirică.
×
sunetul pașilor mei în urma mea
pe podeaua mea
în umbra stării mele
prietena mea care calcă în păsări moarte în bucurești
sunt peste tot
mozaic de carne și vase de sânge întinse lipite
de crăpăturile asfaltului cu pene gri
prietena mea calcă și nu se gândește decât la iedera
singuratică de pe case
pentru asta trăiesc
când împart cu vecinii de viață mesajele de scârbă
mesajele de dor și bună dimineața, tată
ce mai face mama
știi că mă doare inima să o sun
dar nu am curaj să o aud
niciodată și prefer să mai aud vești
măcar din scrisori medicale și facturi.
de fiecare dată când îmi las semnătura undeva
îmi înnebunește inima sub kimonoul negru
din scris în scris nu fac nimic concret și cu fiecare
semnătură mă apropii mai tare de faimă
și pământ.
cool memento
uriașul cu picioare de lut
viața simplă și caldă când tot ce ai de făcut e
să memorezi trecutul altora
neinteresant cum cad guverne sub noi
adormim pe istorii pătura moale a societății
atâtea sortimente de alcool
câteva dragi memoriei
nu o să apuci să închizi ochii diseară
în ultima perioadă mă ocup cu ceva
gen codatul amintirilor pe youtube
după ușa pentru mâine fără geamuri
a mai rămas emma în jurul meu
gătește
vorbește
uneori înțelege
și parcă stinge țigara cu dorul în vârful degetelor
parcă stinge discuția de fiecare dată
parcă știe că tinerețea se developează
în filtre vintage și concerte în trei
mă bucur că toți aveți secretul fericirii pe inelar
eu încă îmi folosesc degetele pentru mângâiat.
manifestul feminist la modă
eu știu că bărbații sunt paie pe foc pe
sufletul poveste erotică și nimic
ce ar putea trezi măcar cât mirosul de cafea
un imbold
să mă mănânce păsările
dacă îmi dau părul tot pe-același umăr să știi
că pe celălalt nu aș îndrăzni nici eu să plâng
superputerea mea
pot să citesc în genunchi de câte ori ai renunțat
lutul ars redevine mesaj
din florile de portocal nu face nimeni artă
practic fidel tradiția activă
împodobesc sedentarismul emoțional cu
tot
ce au uitat să strângă bărbații din urmă
trezirea la realitatea de după o relație gata
mă-mbăt și strig să mă știe lumea cât mă distrez
emma mă strânge de umăr
unii pur și simplu știu spre care perete strigi
când te doare
când te strânge tot ce aduni.
aș putea spune deschis că de fapt
învârt același vinil de ceva timp
nu o iau personal dacă îmi spui că mă iubești
se întâmplă tuturor să spunem lucruri fără nicio bază
sex o dată sau de două ori pe săptămână
aș fi crezut că în plăcere ai continuitate
dragostea se adună și ea în borcanul cu bomboane
nu l-am mai deschis de când eram mică
cea mai curată iubire
mama îmi trage fularul peste nas
sunt un copil care cere prea multe
mă așază pe mijlocul saniei
soarele mușcă dar tata e mare
lumina lui e mai caldă și trage cu mâinile roșii
funia până mă lasă între oameni și în fiecare zi de iarnă
săniușul îi amintește că poate
poate
la vară voi fi femeie
asta e grija lui de când i-am zis că eu o să plec
o să mă fac mai mare mare decât ei.
cred că acum am ajuns acolo unde cuvintele sunt mici
și singura mărime care mai contează
e cea de la teneșii pe care îi port când alt bărbat
trage cu mâinile roșii
funia
furia că poate
poate
la vară voi fi altă femeie.
cocktail the baddest bitch of all
îmi permit să mor degeaba cum mor câinii călcaţi de maşini şi înainte de asta
am 3 secunde în care să îmi amintesc de când nu am mai vorbit cu mama
şi poate ce gust are laptele cu cacao făcut noaptea
cu picioarele bocnă mergând pe vârfuri pe gresie şi pe
nervii de peste zi
când sora mea scrie mesaje pe ascuns unor băieţi dubioşi
/i-am mai zis
de la un complex la altul
singura cărare e prin tine însuţi
nu e nevoie neapărat de un bărbat să îţi amintească că eşti sărită
de pe traiectul social optim
bărbatul să tacă or să gătească
i-am mai zis odată
tu nu o vezi pe mama
eu ştiu
ea l-a iubit pe tata
acum ne iubeşte pe noi
mai târziu o să uite iubirea aşa doare pe fiecare
când ce-i al tău e prea mare să îţi încapă în sân
când ce ţi-e drag se chinuie şi are suferinţa lui
dacă soră-mea ar fi avut sânge-n vulvă să vorbească
mi-ar fi spus că am 22 de ani şi că grija de ai mei şi de
singurătatea unei vieţi pe care nu am futut-o încă în cele
mai inovative poziţii sociale nu este de fapt grija mea
este numai frica de respingere de familie destrămată pe care
aş putea să o dărâm cu sufletul meu macara
dar soră-mea e simplă.
tastează în continuare mesaje unor tipi dubioşi şi
îmi permite în continuare să mor degeaba
când reclama la televizor ţipă reduceri eu mă întorc pe cealaltă parte
aş fi vrut să fac sex cu omul meu acum şi să zbier fără ruşine
de el sau de câinii cu creierii întinşi pe stradă
fără ruşine de colegii de apartament sau că o să afle tata că
de câţiva ani sunt fetiţa lui şi femeia altcuiva.
pe partea asta de lumină o linişte curge din youtube
cu mintea tapetată de versuri pe care nu mai vreau
şi nu mai pot să suport analiză critică pe text topică stil
pizda mă-sii de poezie într-un final pe cine interesează
dacă nici până azi nu am înţeles de ce mihaela runceanu mă
face numai să plâng
fericirea are chipul tău din galeria samsung
iar tudor gheorghe mă împinge pe o muchie de
tenacitate sinucigaşă
să îmi faceţi doamnelor un raport complet cu ce e în mintea voastră
când o entitate masculină vă sufocă feminitatea
când vă umeziţi chiloţii şi strigaţi că femeia trebuie iubită nu înţeleasă
să vă semnaţi toate la final cu trei argumente valide cum că aveţi dreptate să
fiţi târfe că oricum bărbaţii toţi sunt nişte porci
şi apoi să vă daţi fiecare câte o palmă că nici maria fecioara nu a
ştiut ce e aia pulă până s-a terminat scriptura dar după aia
a rămas că only god can judge her
în ecranul telefonului mă mint agil
că îmi amintesc cum am iubit prima dată
îmi rezerv timp să îmi imaginez cum aş putea fi nostalgică după
anii ăştia în care am avut păreri am făcut sex şi am testat băuturi
aş fi vrut să fac sex acum
să zbier până mă umplu de sudorile originare
un cocktail cu lapte slab în grăsimi
şi o pătură roză şi pufoasă apoi
să mă satur de plâns în timp ce bărbatul de lângă mine
mă ţine în priză de-mi sar toate siguranţele
un adevăr ştiam şi eu pe lume şi ăla
dispare când mă apucă tristeţea după orgasm
Mă joc de-a poezia și nu cred în arta făcută la beție. Umblu cu vorba pe la oamenii cu care stau să o lăsăm mai ușor cu idealizarea artei. Am și două volume de poezie la paralela45. Port fuste lungi și părul scurtuț, iubesc cât și cum pot și mă plâng de cum intru pe ușă. Clumsy și simpatică, dărâm chestii, lovesc oamenii și mă împiedic de propriile picioare. Grațios.
Este din Brașov, locuiește în Berlin și lucrează alături de trei colege în atelierul Petit 4. Ilustrează în diferite tehnici de monotipie pentru reviste si cărți. @arinda.illustration