Frumoasă-Frumoasă

de Ioana Toloargă
Ilustrații de Alexandra Hochreiter

Acest material este rezultatul atelierelor de scriere feministă Breaking The Waves, organizat împreună cu colectiva Literatură și Feminism. Poemul a fost scris în cadrul grupului Societate-Comunitate, coordonat de Laura Sandu.

***

dacă Barbie avea păr pe corp

Păpușile mele sunt toate albe și blonde, cu ochi albaștri. Bebelușii de plastic și de cauciuc au părul albicios, scurt și cârlionțat. Lenuța, păpușa lui mami, are bucle lucioase, e bine legată, are bulane grăsuțe la cei 7 ani pe care vrea să îi reprezinte. DAR e „nedezvoltată”. NU are deloc sâni, exact ca un băiat. NU are păr niciunde pe corp, nici măcar pe mâini. NU are nicio bubiță, nici măcar pe genunchi și pe coate. La 3 ani sau mai mică nu știam ce fac și am mâzgălit cu pixul fața unui bebeluș de jucărie de la țară. Mama m-a certat. Pixul nu s-a mai luat niciodată nici spălat cu săpun de casă, cu detergent, cu Vanish. La 8 ani eu am păr pubian și la axilă. Am sâni și ciclu și codițe împletite în același timp. La 10 ani ies la poartă în pantaloni scurți și în maiou.

De ce ai atât de mult păr pe picioare? Te-ai mâzgălit cu pixul când erai mică și de-asta ți-a crescut așa? 

Intru în casă și încep să îi desenez Lenuței păr peste tot, fir cu fir. Acum suntem două fetițe anormale în casa de la țară. Sora bunicii mă prinde și îmi dă două palme la fund.

Ai stricat păpușa! Era păpușa lu’ mamă-ta, de pe vremuri! Nu se mai fac așa jucării! Mămică-ta cum putea să aibă grijă de lucruri și tu nu? Fetițele ar trebui să fie ordonate și curate! Și să aibă grijă de lucrușoarele lor! Uită-te și tu cum ai stricat-o!
Și pe mine cine m-a stricat?

Cu cine seamănă fata asta așa de păroasă?
Mă epilez prima dată cu epilatorul electric și plâng. Nimic niciodată nu a durut atât de tare. De ce trebuie să fiu fată, cu cine semăn eu cu atâta păr peste tot?!
Nu mai plânge, mami. Vrei să mă opresc? Dacă te faci cu lama va crește mai des, mami!
Într-o zi sunt singură acasă. Intru în baie și mă rad cu lama peste tot pe corp. Dau și dau și dau pe același loc până curge sânge. Sângele e curat, în el nu crește păr.
Măi copile, eu nu am mai văzut niciun om care să aibă atâta păr în cap! Ești o minune! Cu taică-tu semeni, nu se poate, că eu și maică-ta avem 10 fire cu totul!
Asta înseamnă că o să chelesc?

Când m-am născut, tatălui meu îi era frică de mine. Nu luase în brațe copilul niciunei surori, pachețelul de carne care miroase a lapte și plânge. Nu mai trecuse în vizită pe la ele, ca să nu îi vadă. Se antrenase pentru venirea mea pe lume, ca pentru un necunoscut care invada casa. Cred că nu s-a simțit deloc pre-gă-tit când am venit. Cred că nu s-a mai simțit deloc tânăr. Eu am fost prima bătrânețe a părinților mei și m-am înfipt ca o gheruță în coastele lor. Și n-am mai vrut să plec. Eu am făcut să se nască toate bătrânețile lor, numai fiind acolo, între ei, în pat și pe stradă și în mașină și în brațe. Au crezut că o să fiu băiat în trei sferturi din sarcină. Dacă aș fi fost băiat, aș fi plecat mai repede din patul lor și m-aș fi mutat, și mi-aș fi luat permisul, și m-aș fi smuls? I-am întrebat dacă au vrut să fiu băiat și să mă cheme Radu sau Matei sau Horia. Au spus NU. Părinții mei au un pisic mic pe care îl cheamă Matei. Pisic, să nu facă pui. Matei, pentru că Matei. Și pe mine.

Am fost verișoară mai mare. Am fost fiică singură la părinți. Am fost fiica care aduce paharul de apă părinților la bătrânețe. Am fost mereu clișeul perfect. Am fost șocată că băieții au altceva între picioare. Am fost speriată când primul cuvânt pe care l-am învățat la școală a fost MUIE, iar tata mi-a explicat acasă ce înseamnă. Am fost un copil isteț. Am fost olteancă, deci am fost o fată, nu un copil. Am fost o fetiță timidă. Am fost prima la școală. Am fost cuminte. Am fost slabă. Am fost cât de slabă trebuie să fie o fată.
SCOPUL VIEȚII MELE A FOST SĂ FIU FRUMOASĂ.

ieri mergeam pe centru și eram o cameră de filmat
auzeam vedeam totul obiectiv cuminte HD
înregistram pe peliculă și bărbatul ăla a zis per-perversități
de ce bărbații se bâlbâie la ceva atât de banal atât de simplu cum e cuvântul perversități
perversule! perversule! și acum ea își dă jos rochia perversule! și acum ea își dă jos sutienul
când eram mică ziceam chiloți de țâțe
da eram o cameră dar înregistram ABSOLUT TOT
căpătasem simțuri noi antene extinse
mirosul scândurii ude din curte
un film românesc în care o tipă FRUMOASĂ-FRUMOASĂ țipă fragi la telefon ce cuvânt FRUMOS e fragi și melodia asta FRUMOASĂ pe care nu o știi și mucegaiul FRUMOS de pe zmeura părinților tăi arunci din trupul lor când arunci zmeura de acasă crescută în grădina lor FRUMOASĂ

La exercițiul ăsta coach-ul personal pentru autocunoaștere, autoperfecționare și DEZVOLTARE PERSONALĂ spune să scriem tot ce ne trece prin minte.

frumos frumoasă frumoși frumoase
numărăm împreună
m-am născut și sunt grasă și cu riduri ca o broască
am un an și încep să fiu blondă
traversez o perioadă de „frumusețe”
am doi ani și încă sunt albă am ochii mari am păr lucios
am trei ani sunt aproape blondă cu ochi albaștri sunt aproape șatenă cu ochi verzi
mă traversează așa un soi de frumusețe care nu știu de unde vine
am patru ani și sunt tunsă ca un băiat
cine e băiatul ăla mic din poza ta de profil
copilul meu
parcă erai virgină
nu mă sunt eu când eram mică
am 5 ani și mă joc cu păpuși care sunt mai frumoase decât mine
când o să mă fac mare o să fiu frumoasă ca ele
orice ar fi
am 6 ani și văd bărbați în chiloți la finalul revistelor
femei cu sâni enormi la finalul revistelor
am 7 ani și am păr și înțeleg că nu ar trebui să am păr unde am păr
mă întreb dacă mă voi simți vulnerabilă legată la ochi și privirea coach-ului care înțeapă tălpile care arde mușchii
cred că legat la ochi ar trebui să îți fie frică de ce vei vedea după
DE-ZA-MĂ-GI-RE
cred că legat la ochi ar trebui să te temi și de el
dar mai ales de tine

Spune: Scrieți cea mai frumoasă amintire din viața dumneavoastră.

nu dorm mă prefac corpul e moale corpul nu a mai fost niciodată atât de moale tata mă poartă pe brațe și mâna stângă cade pe lângă corpul lui încordat
și nu o ridic mă prefac țin ochii închiși
e noaptea de Înviere și miroase a iarbă udă și a merișori înfloriți în fața blocului
a ceară de lumânări și a îngrămădeală de oameni proaspăt spălați cu săpun de casă
nu dorm dar pot să văd ca prin vis
vreau ca drumul de la mașină până la etajul doi să dureze toată viața

Spune: Scrieți cea mai mare dorință pe care o aveți în clipa asta.

aș vrea să fiu lămâia care transpiră într-o pungă de plastic
din frigider și să nu mă mănânce nimeni
flori de mucegai să crească pe mine nu ca la zmeură nu ca la Arghezi nu ca la Baudelaire
flori de mucegai de-astea reale de la care verișorul tău astmatic poate muri mucegai de care oamenii se tem de care oamenii vor
să scape
de care oamenilor le e scârbă
mucegai la persoana a III-a feminin
să fiu o mucegaie care să se întindă și să sufoce frigiderul
fără pretenția absurdă de extincție totală
știu
te gândești cum ar fi să te săruți pe gură cu toți oamenii dintr-o încăpere
de exemplu din sala asta
pentru că gura ta e o gură de curvă
te gândești cum ar fi să nu te săruți pe gură niciodată cu nimeni
pentru că gura ta e o gură de sfânt

Spune: Scrieți rezoluția vieții dumneavoastră. 

nu știu să fac pluta pe spate
nu m-am lăsat niciodată dusă de apă
nu m-am lăsat niciodată dusă de val
nu m-am tăiat niciodată dinadins pe corp
nu m-am tratat niciodată cu prea multă dragoste
nu m-am relaxat niciodată de tot
nu am fost niciodată drojdia care se lasă la fund
nu am făcut niciodată dragoste
nu m-am plăcut niciodată înainte să mă placă altcineva
nu am fost niciodată frumoasă de să ți se taie respirația
nu am fost niciodată femeia după care să se uite toți bărbații dintr-o încăpere
nu am dat niciodată destul

Măi mamă, fetele de vârsta ta nu sunt așa… 

Mă vorbesc la persoana a II-a. Cea mai penibilă, dureroasă, cretină bârfă de pe pământ.
Prietena ta cea mai bună se mărită.
Cu cealaltă cea mai bună prietenă nu vorbești. O vezi în storyuri și pare fericită. Și asta e tot ce contează. Nu vrei să tulburi, nu vrei să întrebi, nu vrei să sperii liniștea adâncă a unei legături care a murit. Nu vrei să recunoști. Porți în continuare brățara cu MORE THAN SISTERS, cum porți cu tine toate lucrurile de la tipii pe care i-ai plăcut încă de la grădi.

Cea de-a treia cea mai bună prietenă aleargă 10 km zilnic pe stadion. Nu aleargă pentru altcineva. Nu vrea să fie slabă pentru altcineva. Nu îi pasă dacă o place lumea. Uneori nu crezi un cuvânt din povestea asta, dar o admiri. Poate îi ești și recunoscătoare pentru că nu i-ar fi niciodată milă de tine. Pentru că s-a ridicat deasupra disprețului comun, a plictiselii zilelor din orașul vostru. Pentru că râde de trendurile de sezon, dar nu te disprețuiește când le iei în serios. Are un soi de intransigență caldă, pe care uneori o numești încredere. Nu vă vedeți des. Îți amintești singura dată când ai văzut-o plângând, ca pe un dar prețios. Cel mai tare îți place când nu semănați. Îți dă un soi de confort că nu trebuie să lupți pentru nimic și că nu împărțiți teritorii. Știi că dacă prietenia voastră ar deveni un război, un soi de colonizare treptată a lumii voastre comune, ea ar alege un petec micuț, ca o insulă, și ți-ar lăsa restul. Ar ceda. Dar nu v-ați mai vedea niciodată.

Ești sigură că va ajunge cineva, pentru că nu dă niciodată socoteală nimănui.

Între timp tu te întrebi cum ai ajuns aici.

E o nuntă la cort și m-au luat cu ei. Sunt singurul lor copil și mă cară peste tot, pe la rude, la nunți, la serviciu. Sunt singurul lor copil și sunt ca o extensie organică a corpului lor comun. Și asta e plăcut și liniștitor. Pot să tac și să ascult. Pot să tac și să se ia decizii pentru mine. Pot să tac și să fiu iubită. Nu pot să tac și să fiu frumoasă. Dar dacă sunt parte dintr-un corp comun nu trebuie să fiu frumoasă. Ce, nu sunt oameni frumoși, dar foarte frumoși, care au urechile clăpăuge, sau care au pistrui și detestă pistruii, sau care au al doilea deget de la picior mai mare decât degetul mare, sau care au degetul mijlociu de la mână strâmb, sau care au paranteze la picioare, sau care au alunițe cu păr pe față sau care au un ochi mai mic, sau care au o frunte prea lată? Există nenumărate posibilități să mă pot integra într-un corp comun frumos. Și asta e foarte liniștitor uneori.

Deci, mă iau cu ei la nuntă. E o obligație și darul e mic. Altfel nu am merge, altfel am trimite plic. Cortul e în curte și oamenilor le e frig. Stau cu pătura din mașină pe genunchi și mi-e frig, mi-e frig, mi-e frig. Și îi văd cum se ridică ușor, legănat și cum vioara se tânguie. Și cum se prind de brațe, sus, pe umeri. Și cum burțile se ridică, se revarsă în față. Și se lasă toți spre dreapta. O să cadă, o să cadă. Sunt roșii la față și au băut, acum o să cadă. Și se ridică toți spre stânga. Hora asta se învârte tot mai repede. E uluitor. Și se lasă spre stânga, spre dreapta. Nu sunt amețiți, așa e dansul. Sunt frumoși și amuzanți și par tineri și par să se distreze. Și le e cald. Își dau hainele jos de pe ei, peste cap, cu fețele lucind roșii de transpirație. Cu burțile rotunjoare râd de bucurie, cu vioara, cu acordeonul. Cu nașul și cu mirele și cu cuscrii. Și spun: VREAU ȘI EU.
Asta nu dansează femeile. E un dans al bărbaților.
Și nu mă supăr. Înțeleg. Am 12 ani și înțeleg. Mi se par frumoși, cu burțile sărind, parcă alergând, ca să se prefacă beți peste trei pași.
La următorul cântec zic: VREAU ȘI EU.
Numai dacă intră mireasa. Altfel nu joacă nicio femeie.
Și înțeleg. Ea e cea mai importantă. Stau cuminte și aștept să intre mireasa. Și îmi spun că într-o zi și pe mine mă vor aștepta toate femeile din sală să intru și să le fac și lor loc. Loc lângă bărbați necunoscuți sau loc lângă bărbații lor. Și va fi minunat. Numai că pentru asta trebuie să fiu frumoasă. Mănânc prăjituri și mă gândesc că într-o zi o să fiu FRUMOASĂ, cea mai frumoasă și că o să fiu mireasă și mămică.

Bei o jumătate de litru de apă, deși nu ți-e sete. Te închizi în baie și mângâi burtica mică pe care a creat-o excesul. Te prefaci că e un copil și pentru câteva minute te iei în serios, aproape te crezi. Sigur, nu faci dragoste cu nimeni, din principiu. Dar de fiecare dată când îți vine ciclul e ca o surpriză. E ca și cum ai întrerupe o sarcină miraculoasă, care te-ar fi putut face cea mai fericită femeie de pe pământ. E ca și cum l-ai pierde sau l-ai ucide. Nu e nimic mistic. E numai obsesia permanentă a fiecăruia dintre voi pentru a fi dumnezeul cuiva. Pentru dragoste condiționată și permanentizată prin dependență. Băieții ăștia pe care i-ai adorat te aveau pe tine. Tu vei avea cândva copilul. La fel de nesănătos, la fel de vinovat. Egoismul tău crește în burtă, ca fluturii, ca dragostea, ca toate nenorocirile. Egoismul tău va fi într-o zi un copil, probabil un băiat.

pupă-dragon

Cel mai tare mă durea când eram mică să ies cu tata pe stradă și să ne salutăm cu femei. Femei frumoase. Veneam acasă și îi ziceam mamei că ne-am întâlnit cu DOAMNA. Nu suport ca tata să zică despre cineva că e frumos, uneori nici măcar despre un bărbat. E o imensă trădare. Între corpurile noastre crește gelozia. Mă va înghiți în curând. Tata să nu vadă nimic frumos în afara mamei, în afara mea! Tata, care știa când îmi vine menstra, ca să mă ajute. Tata pe care l-am sunat să îi spun l-am văzut pe fostul meu prieten. Crezi că îmi poate albi tot părul într-o noapte? și a răspuns simplu fraiericiule, știi că ești fraierici? Când ies în oraș noaptea și vin băieții, prietenii mei, să mă ia cu mașina, iese la poartă și îi așteaptă. Știu când m-ați întrebat pe rând și… cu ce se ocupă taică-tu? Când vă tremura mâna pe care i-o întindeați. Și tata stă și mă așteaptă la poartă când mă întorc. Și tata îmi cară ghiozdanul la școală în primară și ghiozdanul în liceu și ghiozdanul la gară. Și tata stă pe peron și se uită la mine cum plec. Și tata nu a avut niciodată un nume preferat de băiat. Tata m-a avut numai pe mine. Doamne, tati, te-ai ascuțit ca lupta de clasă și încă o sarma și salată de boeuf la pachet. Și tata știe că va avea nepoți și nu se întreabă niciodată cu cine. Și tata care îi spune mereu mamei ce prostie am făcut, dar se preface că nu îi va spune. Și noi știm. Și e bine așa. Tata care face curat și gătește când mama face exerciții la mate pentru copiii altor părinți. Tata care va intra în istorie ca tata. Și e bine așa. Lui îi e destul. Avem o poză împreună cu mine mică de 8 ani cu pălăria lui de pai. Doamne, ce asemănare teribilă! Micșorată la scară, sunt tăticul meu! Și tăticul meu nu ar fi fost o femeie frumoasă.

E un bărbat serios și îmbătrânit. Și va veni o zi, fraiericiule, când va muri. Te gândești… poate că nu te vei mărita niciodată. Și vei rămâne o fetiță singură pe lume fără tătic. Dar tăticul tău nu te-a ales niciodată pe criterii de frumusețe. Te-a ales pur și simplu. Și e bine așa.

corp moale de meduză la lumina soarelui
scârbos ca o piftie face valuri de carne ca niște bube
cresc picioare de niciunde material amorf
mă adâncesc devin translucidă
corp non-autosuficient non-empatic non-corp
nu trăiesc nimic și visez în corp
mă trezesc și mă rog
Dumnezeul meu fără corp e singurul ideal de frumusețe pe care îl accept
o să mă îmbrac în alb și o să mă întind aici
atunci o să am ultimul corp dintre corpurile mele de pupă-dragon

Pe wapp al cincilea mesaj. Tu ești la baie.
Hei, mami. Îmi pare rău că ți-am zis că nu îmi place rochia! M-am mai uitat la ea! Îți vine chiar bine! Poți să o iei dacă vrei…
Hei! Nu dorm. Oare tu ai adormit?… de ce nu răspunzi? Te-ai supărat că ți-am zis că e urâtă rochia? Nu trebuie să te superi așa. Știi că nu contează și că faci oricum ce vrei tu. Dar nu mai răspunzi pentru o rochie?
Te rog eu răspunde, încep să mă îngrijorez! Ai pățit ceva? Spune-mi… Nu mai ai bani?
Mami, de ce nu vorbești cu mine?
O oră și jumătate. Sună.
Ieși din duș.
Alo
Alo, mami… ești bine, ai pățit ceva?
Da. Ce să pățesc?! Mă spălam.
Dar două ore, măi mamă?! Că puteam să și mor de îngrijorare…
Trebuia să ai încredere.
Trebuia să zici că faci baie.
Trebuia să mă lași în pace.
Ce vorbe sunt astea, mami? De ce ești supărată pe mine?
Nu știu. Pur și simplu.
Și nu se culcă încă trei ore, fiindcă nu mă culc eu. Mamă-fiică, ca Dumnezeu-Dumnezeu, nu știi care după chipul și asemănarea cui. Dacă ne uităm în oglindă vedem aceeași femeie. Și cred că o urâm în egală măsură. Nu ne-am ales pe noi înșine pe criterii de frumusețe. Fiindcă nu noi ne-am ales pe noi înșine.
Când eram mică o răneam. Nu aveam nicio păpușă cu numele ei. Poate fiindcă ea nu se machia niciodată, nu îți cumpăra niciodată haine noi. Fiindcă nu-și recunoștea niciodată eșecurile cu voce tare. Fiindcă nu avea o istorie lungă și complicată dinaintea mea, cu care să se laude. Mi-o amintesc înainte de nunți, când se dădea cu cremă și cu parfum și cu un creion de ochi de zici că așa fusese ea dintotdeauna. Are 50 de ani și o machiez eu. Și îi fac poză. Spune ceva și nu îmi amintesc ce, fiindcă sunt orbită de ea.
Taci puțin, nu mă pot concentra la ce spui! Ești așa frumoasă! Tata nu spune nimic. El a văzut mereu frumusețea. Parcă eu sunt bărbat. Parcă mama e femeie acum.
Pare mai tânără cu douăzeci de ani. Mă gândesc cum o elevă îi spunea domnișoara și când aveam eu 5 ani. Așa îi venea. Mă întreb cine a fost ea înainte de mine și mă sperie absența acestei povești. Mă întreb de ce am apărut să o îmbătrânesc, să o „urâțesc”.
O dată pleacă la o petrecere cu tata. Eu nu merg. Zic că nu vreau, de fapt mă gândesc că nu m-am epilat, că nu avem bani pentru un dar în plus. Îi dau un inel de la mine. Îi dau o cămașă care mie îmi vine mică. Îi conduc până la ușă. Încui yala de două ori. Parcă eu sunt mămica lor. Asta era. Pun pe repede înainte:

când eram în tren și băiatul ăla m-a sărutat cum mi s-a luat fondul de ten cum m-am văzut acasă în oglindă plină de urme roșii de coșuri cum mi-am dat seama că nu o să accept nu o să câștig intimitate cu nimeni ăsta e un teritoriu minat rușinea de după că nu o să dorm în aceeași cameră cu un bărbat altul decât tatăl meu coșuri și păr și piele încrețită și sânii lăsați și piele care curge pe brațe și urmele de julituri de la 5 ani și sprâncene împreunate și picioare strâmbe și miros de corp viu înainte să facă duș tălpi înnegrite de mers pe jos într-o cameră în care nu s-a dat cu mopul recent și călcâie crăpate și
bea și tu niște vin să îi bucuri pe mamă-ta și pe tată-tu să fii mai rotunjoară chiar așa nu vrei deloc
mai pune și tu ceva pe tine
bine naiba că ai slăbit că prea te îngrășasei
de ce te machiezi așa de mult nu îți dai seama că ai arăta mai bine fără erai frumoasă și fără erai drăguță și fără eu te scoteam la cafea și fără
dar știi tu cum aș arăta fără dar crezi tu că o să vezi vreodată ce e dedesubt niciodată cât o să trăiesc eu măi băiatule niciodată niciodată niciodată
fondul de ten mat cu spf aplicat în 3 straturi succesive surogat de piele de protecție cazemată pentru babelul ăsta mare și rău care sunt în care nu se mai înțelege om cu persoană

Șterg. Iau în brațe corpușorul de 50 de ani și 40 de kilograme al mămicii mele-copil și îl legăn și îl legăn și îl legăn. E cea mai frumoasă fetiță de pe pământ fetița mea mămică. E cea mai frumoasă! TOTUL VA FI BINE, FRUMOASA LUI MAMI! TOTUL VA FI ALTFEL!

mă traversează așa un soi de frumusețe

Când o să fiu mare, o să fiu frumoasă.
Când o să am bani, o să fiu frumoasă.
Când nu o să mai am păr, o să fiu frumoasă.
Când nu o să mai am coșuri, o să fiu frumoasă.
Când nu o să mai fiu la ciclu, o să fiu frumoasă.
Când o să fiu mai albă, o să fiu frumoasă.
Când o să mă chemi la cafea, o să fiu frumoasă.
Când o să stau dreaptă, o să fiu frumoasă.
Când o să intru la facultate, o să fiu frumoasă.
Când o să am o viață de noapte, o să fiu frumoasă.
Când o să termin facultatea, o să fiu frumoasă.
Când nu o să mai fiu deșteaptă, o să fiu frumoasă.
Când o să am copii, o să fiu frumoasă.
Când o să fiu iubită, o să fiu frumoasă.
Când o să-ți dau tot ce am eu, o să fiu frumoasă.
Când o să tac dracului o dată, o să fiu frumoasă.
Când nu o să mai fiu, o să fiu frumoasă.

Ioana Toloargă

Studentă în Cluj la Masteratul de Istoria Imaginilor – Istoria Ideilor, la Facultatea de Litere, pe care am absolvit-o, alături de Facultatea de Teatru și Film, secția Regie de teatru. Mi-aș dori să îmi definesc o voce ca scriitoare/regizoare în devenire.

Alexandra Hochreiter

Arhitectă ilustratoare care visează mult, cultivă lumi fantastice și încearcă să controleze imprevizibilul. Iubește culorile puternice și este fascinată de jocul texturilor din mediul tradițional. Încearcă să trăiască fiecare zi conform principiului care o ghidează: „allow extraordinary into your ordinary” @alexandra_hochreiter

Identitate • Corp
Taguri: corp, imagine corporală, imagine de sine, misoginie, păr, păr corporal, standarde de frumusețe