„Kamikaze exposed”, „Pentru noi toți” și „Picioarele mele pe gresie”

de Nicole Negulescu

Ilustrații de Ada Neguţ

KAMIKAZE EXPOSED

Pentru o secundă norii
mi-au părut două degete prin care privesc copiii
cu ADHD să fixeze obiectivul mai ușor, o lunetă pentru teroriștii
cu ADHD din entuziasm pentru kamikaze și auto-
salvare.

Calmul norilor și calmul serii: noi înfruntăm schimbările
meteorologice reale. Ne-am îmbrăcat pentru ploaie,
știam unde vom sta pitite, sub o placă de beton surpat.
Descoperim deep web feminin, vorbim despre scenarii
de apărare duse până la capătul nostru imaginativ.
În sud, în bahne, când ești urmărită suni pe oricine
mimezi voci și caractere dure, ești fiica polițistului
care pleacă acum de la secție, ești minoră, poți tasta
oricând unu unu doi, dar n-o faci din încredere în tine.
Mergi cu capul în pământ, mișcarea de rotație
încetinește tacit să nu-ți slăbească genunchii.

Drumul e mai lung decât de obicei, îți spui
la ora asta orașul e gol și te rogi, da, te rogi
AȘA SĂ FIE
AȘA SĂ FIE.

Taxiul nu e opțiune potrivită,
opțiuni nepotrivite pentru tine,
alergi în lipsă de opțiune.

Când ajungi acasă,
geamul deschis e cel
ce trântește ușa.
Ești fericită.

El îmi povestește: n-am trăit niciodată așa,
n-am fost niciodată urmărit, nu mi-a fost frică
pentru corpul meu printre alte corpuri.
M-am uitat o dată la nori cu degetele,
și uite un omușor gras. Noi răspundem:
ca aceia de 50’ care s-au dat la mine.

PENTRU NOI TOȚI

Mă întind pe asfalt: unde nu sunt mașini și oameni,
unde alergăm, unde facem poze bune apusului,
iar eu nu postez ca tine (vreau să am ceva doar al meu
cum un copilaș vrea ferma de jucărie de la grădiniță
și nu i-o poate da nimeni), unde sunt lucruri aruncate
după copaci și nu ne uităm la ele și e câmp continuu
când ignori șoseaua.

Când am văzut pisica m-am gândit invariabil
că e o pungă neagră de menaj. Am spus-o cu voce tare
și ți-am dat imaginea peste cap pentru câteva secunde.
Chiar am crezut în plasticul ăla ca în ceva ce trebuie ridicat
și pus într-un coș cu un rând de aplauze ale ecologiștilor.
Asta până și-a mișcat puțin blănița –
momentul când am crezut în mine
ca într-o pungă care își mișcă câte
puțin blănița, m-am gândit la mine așa.
Într-un fel trist.

Am resimțit bucățile din chiuvetă pe care le arunc
într-o pungă dimineața, grimasele de pe fața mea
scofâlcită, lucrurile peste care pun apă să nu le văd.
Mâinile încrețite pe care le simt într-un blender
care va fi curând pornit sau într-un vârtej cu mizeriile
mele pe care nu le-a îngurgitat nimeni. Nici măcar eu.
Într-un fel trist. Înnoadă punga cu toate resturile tale.
Du-o la tomberon.

Bucătăria curată, casa curată, zâmbete curate și mândre de mine.

Haide aici după ce termini toate astea. Nu simți vântul deloc.
Asfaltul a strâns iubire pentru noi toți. PENTRU NOI TOȚI.

PICIOARELE MELE PE GRESIE

Picioarele mele pe gresie conservă cel mai bine răceala,
sunt menite să fie compatibile, le adun într-o pătură
cu intimitatea lor ocrotită de bumbac și mai mult poliester –
citesc repezit după fiecare paragraf. Verific temperatura.
Mă gândesc că s-ar putea să fiu anemică, iar pentru mine
anemia înseamnă a fi slab sau că sângele nu face ce trebuie.
Mașina de spălat câștigă cu brio concursul de rotații,
iar ciclurile ei posibile indică durată lungă de viață.
Sângele meu trece printr-o porțiune cu filtru de inversare,
e ceea ce simt când îmi mângâi piciorul cu celălalt.
Atunci când mă duc la baie în tălpile goale știu că
picioarele mele simt afectivitate pe gresie la intensitate
de topire. Când te enervai că nu vorbesc și nu mă uit la tine
a devenit dificil multitaskingul, mă străduiam și era mobilul
afectivității. Ceva nu funcționa corespunzător.
///////A spune ceva să coincidă
era atribuția mea elementară și tu te simțeai îmbrățișat așa.
Știam cât de conștient ești, străduința ta mă entuziasma toată.
Cred că spatele cu crop top subțire făcut să coaguleze inutil brațe
este cel care te-a făcut să te gândești la mine ca la o persoană ce
își întinde vertebrele, coapsele și fundul pe gresie pentru căldură.
Tandrețea din cavitățile corpului produce prefixe pentru unitățile
de măsură, ceea ce mă înspăimântă e că o pot vedea suspendată acolo,
pe clavicula ta, o pot vedea cum se generează, apasă pielea decojită,
dă pe afară și urmărește firele de păr de pe piept, se prelinge pe ele.
Spre tibie și gleznă și îți pișcă ușor călcâiul. Efectul de goosebumbs
pe care ți-l produc este cel ce îți explică desăvârșirea.

Nicole Negulescu

(n. 2002) este studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, în cadrul Facultății de Geografie și Geologie. Legăturile sale cu literatura sunt minimale, însă acordă o mare importanță atitudinii feministe și ideii de queer-itate, motiv pentru care scrie from time to time.

Ada Neguț

Ilustratoare cu ADHD pasionată de alte culturi, psihologie, rollercoastere și spațiu. Susține ferm diversitatea de orice tip și vede arta ca și unealtă indispensabilă unui idealist inovativ deoarece poate comunica o întrebare complexă oricui, indiferent de limba vorbită. Feministă! @adanegut

Poezie • Proză
Taguri: , , , , , ,
Meniu