de E.A.S.T. - Essential Autonomous Struggles Transnational
Noi suntem femeile esențiale pentru vindecarea întregii lumi de pandemie. Facem o muncă esențială și totuși ne aflăm în condiții mizerabile: munca noastră este prost plătită și subevaluată; suntem suprasolicitate sau nu avem locuri de muncă; suntem obligate să trăim în locuri supraaglomerate și să ne reînnoim în permanență permisele de ședere. Ne confruntăm cu o luptă zilnică împotriva violenței masculine, acasă și la locul de muncă. Ne-am săturat de aceste condiții violente și de exploatare și refuzăm să tăcem! Am început să ne organizăm împreună într-o rețea care conectează femei, migranți și migrante, muncitori și muncitoare din Europa Centrală, de Est și de Vest: aceasta este rețeaua Lupte Autonome Esențiale Transnaționale (EAST). Pe 8 martie îi chemăm pe toți și pe toate cele care luptă împotriva violenței capitaliste, patriarhale și rasiste să se alăture grevei noastre!
Pe 8 martie facem grevă împotriva exploatării muncii noastre productive și reproductive. Cu munca noastră esențială în calitate de asistente medicale, profesoare, lucrătoare în servicii de curățenie sau în magazinele alimentare, lucrătoare în logistică sau sezoniere, lucrătoare domestice plătite sau neplătite și îngrijitoare pentru copii, vârstnici și bolnavi, menținem societatea pe linia de plutire. Mai ales în contextul în care școlile și grădinițele sunt închise, povara îngrijirii copiilor și a muncii domestice a rămas pe umerii noștri. În timpul pandemiei, multe dintre noi ne-am pierdut locurile de muncă, printre altele, deoarece acasă aveam copii de care să avem grijă și treburi casnice de făcut. Munca noastră este esențială, acasă și la locul de muncă, și cu toate acestea, este degradată.
Pe 8 martie facem grevă împotriva înăspririi violenței patriarhale! Guvernele naționale folosesc pandemia ca pe un pretext de a consolida controlul patriarhal: în Polonia, prin încercarea de a limita în continuare libertatea avortului; în Turcia, prin propunerea de retragere din convenția de la Istanbul; în Ungaria, prin restricțiile drepturilor persoanelor transgender și printr-o agendă anti-LGBTQ. În timp ce ni s-a spus „să stăm acasă, să stăm în siguranță”, multe dintre noi nu aveam de fapt case. Și pentru multe alte femei, casele nu sunt un loc sigur, deoarece trăiesc cu parteneri abuzivi și trebuie să lupte împotriva violenței domestice care s-a intensificat în timpul carantinei. Un atac deschis a fost lansat pentru a ne face să rămânem în rolul de slugi ale societății, subordonate acasă și exploatate în lumea de afară.
Pe 8 martie facem grevă împotriva regimurilor rasiste și împotriva regimurilor de mobilitate exploatative! În calitate de îngrijitoare și lucrătoare migrante sezoniere din Europa de Est, ni s-a „permis” să ajungem în țările occidentale pentru a efectua o muncă esențială aici, dar a trebuit să o facem pe propriul risc, fără protecție sau securitate socială. Munca noastră susține sistemul de sănătate din Occident, în timp ce în Est, sistemele de sănătate se prăbușesc pe umerii lucrătoarelor suprasolicitate și insuficient echipate. Migranții și migrantele, refugiații și refugiatele din interiorul și din afara UE sunt lăsați și lăsate să locuiască în spații supraaglomerate sau în tabere și să lucreze în medii nesigure, în timp ce nu au niciodată dreptul la același ajutor financiar acordat populației locale. Pe harta asimetric divizată a Europei, migranții și migrantele plătesc cel mai mare preț al pandemiei, deoarece de obicei plătesc cel mai mare preț al exploatării.
Refuzăm să fim considerate esențiale doar pentru a fi exploatate și oprimate! Inspirate din luptele anterioare și din cele în curs de desfășurare, ne bazăm pe experiențele grevei globale a femeilor, ale grevei femeilor poloneze și pe luptele feministe din Argentina pentru dreptul la avort. Ne inspirăm din protestele și grevele asistentelor medicale, medicilor, lucrătoarelor din îngrijirea (copiilor), lucrătoarelor sezoniere și din logistică din Bulgaria, Georgia, Austria, România, Marea Britanie, Spania, Italia, Germania și Franța. Învățăm din lupta împotriva legii române care interzice discuția despre „gen” în educație, din mobilizările transnaționale ale migranților și migrantele și din protestele ”Black Lives Matter”. Bazându-ne pe aceste experiențe colective de luptă și pe puterea lor de a contesta status quo-ul, chemăm femeile, lucrătorii și lucrătoarele, migranții și migrantele și persoanele LGBTQI+ să ni se alăture într-o grevă esențială de 8 martie. Greva noastră își propune să perturbe condițiile actuale ale opresiunii noastre și să ne revendice o voce în condițiile reconstrucției. Prin greva noastră luptăm pentru următoarele revendicări:
Eliberarea de toate formele violenței patriarhale! Vedem violența împotriva femeilor nu ca pe un eveniment izolat, ci ca parte a întregului sistem patriarhal care vrea să ne facă să rămânem în rolul de îngrijitoare. Refuzăm să suportăm povara muncii esențiale ce ne este impusă prin violență și hărțuire. Ne opunem atacurilor guvernelor ultraconservatoare și cerem acces la avort și contracepție sigure, legale și gratuite în fiecare țară. Cerem oprirea imediată a atacurilor politice și legislative împotriva comunităților LGBTQI+.
Salarii mai mari pentru toți și toate! Lupta noastră feministă pentru salarii nu este doar împotriva diferenței salariale între genuri, ci împotriva condițiilor capitaliste care produc și reproduc atât de multe ierarhii salariale între genuri și etnii, naționalități și regiuni întregi. În timp ce bogații s-au folosit de pandemie ca de o oportunitate de a aduna mai multe bogății, noi suntem lăsate laurmă, să suportăm povara austerității. Destul! Nu cerem doar egalitatea salarială între genuri, ci salarii mai mari pentru toți lucrătorii și pentru toate lucrătoarele! Cerem redistribuirea transnațională a averilor! Să începem să luăm înapoi ceea ce este al nostru!
O bunăstare bine finanțată și incluzivă la nivel transnațional! Refuzăm planurile de reconstrucție în care tot femeile, migranții și migrantele continuă să plătească costurile politicilor de austeritate de peste zeci de ani. Vrem să creăm conexiuni transnaționale între luptele pentru bunăstare, pentru ajutoare și securitate socială. Chiar dacă condițiile de bunăstare diferă de la o țară la alta, ele se bazează pe diviziunea sexistă și rasistă a muncii și pe diferențele salariale care creează ierarhii între femeile de diferite naționalități. Vrem să transformăm aceste ierarhii într-o luptă comună împotriva bunăstării patriarhale transnaționale!
Permis de ședere european necondiționat pentru toți migranții și migrantele, refugiații și refugiatele, solicitanții și solicitantele de azil! Respingem modul în care guvernele și șefii șantajează migranții și migrantele impunându-le cerințe economice și instituționale imposibile pentru a-și obține și reînnoi permisele de ședere. Acest lucru forțează migranții și migrantele, în special pe cei și cele din afara UE, să lucreze încondiții de muncă altfel inacceptabile.
O locuire mai bună și mai sigură pentru toți și toate! Până în martie 2020, ne aflam deja într-o profundă criză a locuirii. În timpul pandemiei, casele noastre au devenit și mai politizate dincolo de consimțământul nostru! Cerem locuințe adecvate și accesibile financiar pentru toți și toate, fără supraaglomerare și fără condiții precare! Cerem relocarea imediată a persoanelor care au trecut prin violență domestică!
Prin greva noastră esențială, vrem să arătăm că viețile și luptele noastre sunt esențiale! Prin urmare, trebuie să ne unim forțele peste granițe. Pe 8 martie vrem să chemăm pe toată lumea să facă vizibilă forța muncii esențiale și să o folosească ca pe o armă pentru a impune condițiile noastre pentru reconstrucția post-pandemică!
Facem apel la toată lumea să organizeze greve la locul de muncă și în afara acestora, demonstrații, marșuri, adunări, flashmob-uri, acțiuni simbolice, pañuelazos, ruidazos!* Să împingem sindicatele să susțină greva femeilor! Să ne imaginăm împreună modalitățile de a face vizibile diferitele noastre lupte și să le conectăm peste granițe.
Le chemăm pe toate femeile, pe toți migranții și migrantele, lucrătorii și lucrătoarele care împărtășesc viziunea și solicitările noastre să ni se alăture pentru o adunare publică pe 21 februarie în care vom discuta orizonturile grevei noastre esențiale!
Îi invităm pe toți și pe toate cele care se identifică cu acest manifest să îl semneze, să îl distribuie sau să îl traducă în limba lor, astfel încât să poată ajunge la cât mai multe femei, migranți și migrante, lucrători și lucrătoare.
Munca noastră este esențială, viața noastră este esențială, greva noastră este esențială!
Manifestul se poate semna aici: https://forms.gle/zpNnciKrGZikBHB79
Conectați-vă cu noi pe Facebook (EAST – Essential Autonomous Struggles Transnational) sau pe email la essentialstruggles@gmail.com.
Tradus de AA
*pañuelazo = cuvântul desemnează o bandană și a fost folosit în mișcările feministe pro-alegere din America de Sud (în special Argentina) pentru a desemna proteste în care persoanele participante folosesc aceleași bandane colorate foarte vizibile.
ruidazo = cuvântul înseamnă un zgomot foarte mare și desemnează tot o formă de protest folosită larg în America de Sud în care se produce mult zgomot cu ustensile de acasă
Essential Autonomous Struggles Transnational (Rețeaua de Lupte Autonome Esențiale Transnaționale) este o rețea formată în mare din femei, migrante și migranți, lucratoare și lucrători, activiste și activiști. Platforma a luat naștere în urma luptei din jurul reproducerii sociale cauzate de criza pandemică Covid-19.