de Mihaela Biolan
colaje de Raluca Milescu
A.
I. Pentru început,
Scutură bine cutia
Primită prin curier
Până se aude un zornăit satisfăcător.
Clinchetul acela argintiu
E micul obiect a mic
Lovindu-se de pereții dorinței,
De membrana de sticlă a pielii mele
IZBIND
PE DINĂUNTRU
Lovindu-se
De sâni, de pântec, de foamea de tine
De privirea oarbă a ochilor închiși
De mâinile abandonate
Deschise pe pernă –
Pe dinăuntru, mereu pe dinăuntru,
In pereții cuștii de carne,
Izbind.
Dinafară
Tu, mereu tu, poți să îi urmărești
trecerea
Prin întunericul corpului
Cu un deget,
ușor,
gingaș,
Pe dinafara vasului rănit
Trasând
Cicatricile
Umflăturile
În urma impactului, martori
pe caroseria unui corp presupus feminin:
pe sânii răniți (să le spunem sfârcuri?)
și mai jos (să-i spunem clit?)
Vânez și chem cuvinte
Vocabular de construit o hartă pentru degetele tale,
Cuvinte ca ademeniri. Cuvinte ca amintiri. Vorbind de corpul pierdut în vara d’antan.
Și știi, francezii le spun butonașe – nasturi
De încheiat trupul acesta
Strâns bine
În jurul nevoii de tine
Cristaline
Prețioase
Diamantine
Luminoase
Clincheting.
Desi.
a mic ăsta n-a fost niciodată acolo,
era la o bere
cu mine și cu Lacan
te bârfeam
la o țigară și o bere muncitorească
așa, ca-ntre băieți,
inventând într-o doară, între două răutăți și-o utopie,
Psihologia absenței
Și Filozofia neîntâlnirii.
II. Spintecă acum
Cutia
De-alungul
De la jugulară până la vintre
Adânc,
Până ce se arcuiește de plăcere
Tremurând desfacută în fața ta,
Sângerând cuvinte, culori, șoapte, frânturi de vise
Așteptând
Așteptându-te
Atunci vei ști că ai penetrat
Toate straturile de carton
Armura zâmbetelor și încruntărilor publice
Învelișul
Cărnii și reputației.
Etichetele.
Ce cutie e aceea fără etichete?
Felicitări, acum ești înăuntru.
Ai mers până la capăt.
III. Ar trebui să vin împachetată în styrofoam.
Așa spun instrucțiunile de transport,
Așa cere Manualul de Controlul Calității.
Așa venim toți în lume: împachetați în sânge, legatura ombilicală și styrofoam.
Și iubire maternă și încredere în sine.
Împachetați în zilele în care știm că nu e nimic fundamental neînregulă cu noi.
Împachetați în narcisism, poate – sau în chestia aia exotică numită „iubire de sine”.
Se vede că s-a grăbit însă, Bătrânul Asamblor. Cel de pe vapor, care m-a pregătit pentru tine
Și m-a expediat sub nemuritoarea etichetă “Adibas”.
Sau poate că nu mai aveau styrofoam pe vapor. Poate că a fost o mare furtună
Sau o mare ceață
Sau o mare nebunie
Sau o abducție – sau un mare extaz (răpirile vin în multe chipuri, dar sunt ele atât de diferite?)
Sau poate chiar o mare, mare secetă
Un pârjol universal
Crăpând pământul până în centrul său
Seceta care a secat marea
Ce a lăsat vaporul prins între lumi
Îndelung
La nesfârșit
Până ce au epuizat conservele, pâinea, seul, șobolanii
TOT
Și în cele din urmă au devorat styrofoamul
Învelișul
Protecția
Pielea
Bariera
De pe rana
Care sunt sufletele noastre.
O întreagă cohortă de răni palpitând expuse
Trimise în lume în chip de femeibărbațiorice.
Nici măcar Adibas nu se ridică mereu la nivelul standardelor proprii de imperfecțiune
Nu mereu
Așa că produc
Uneori
Dureri perfecte.
Perfecte.
Pe care nicio protecție nu le poate încăpea.
IV. Înșiră piesele în fața ta.
Privește-le.
Rulează-ți o țigară.
Fumeaz-o, privind.
Odihnește-te.
Dă-ți liniște, at long last,
Fumează,
Privind în noaptea parfumată și înstelată din afara balconului.
Cea mai superbă noapte de vară se ține cu vârful degetelor de cornișa blocului tău
Și se lățește peste tot orașul.
Dă-ți pace.
Când îți întorci privirea spre cameră
Suntem acolo,
Îmbucate,
Asamblate,
Complete.
Cu piesele în mișcare ascunse vederii
Ticăind deja spre Sfârșitul Lumii
Dar
Perfect invizibile.
Moving parts inside.
V. Aruncă manualul de utilizare.
Nu privi în spate.
Nici măcar o ochiadă peste umăr.
Privirea înainte, tot înainte, ceafa țeapănă –
dacă e nevoie: ochelari de soare, cozoroc,
gluga trasă peste cap.
Nu te uita în urmă.
Distrează-te, bucură-te de jucăria ta, cea nouă, cea sclipitoare.
NU E NEVOIE.
Nu e nevoie, chiar nu e nevoie
Să
vezi
Tigrul
din
spate
Bonusul
Cadoul tău
Oferta noastră foarte specială
Pentru dumneavoastră, prea-stimate,
Pentru că ați fost clientul nostru
Cu numărul 7 miliarde 283 de milioane 940784
Al produsului nostru
Foarte special
AUTOMATĂ
Mecanica Dorinței și a Imposibilității
“The other name for disappointment,
after all,
is love”[1].
Nu, chiar nu e nevoie să știi
Că ai primit Ziua și Noaptea și Distrugătoarea Lumilor
(Armagheddonul Recursiv)
Bonus la
Originea Lumii (Gustave Courbet, 1866).
Acum că menționezi.
Oare caninii vaginei dentata
Nu sunt oare
De fapt
Suli mici,
Ascuțite,
De diamant?
Mici, da, dar atât de multe.
O să dorm cu întrebarea asta.
B.
Ce spuneam?
Am visat, am dormit, am deschis din nou ochii
în visul acesta pe care ceilalți îl numesc “viața de zi cu zi”.
Începusem o poezie care era o poveste care era o despărțire care era o înmormântare care era o speranță. Care era o chemare și o la revedere.
În cuvintele acelea…
Ce făceam? Cine făceam? Tu pe mine – mă iubeai, mă nășteai?
Eu pe tine – pe mine – pe minedintine – mă construiam, mă sfârtecam?
E despre mine sau tine povestea aceasta? Minetine, tinemine, ce e chestia asta zisă “pronume”?
Cine ești tu? Cine sunt eu? Exist când tu nu ma iubești?
Ce sunet face trecerea ta prin lume când cade despărțind mulțimile
Într-o junglă urbană care nu e – nu mai e – povestită (mirosită, străbătută, auzită, trăită) de mine?
Care e sunetul unei singure mâini, când fiecare din ele își vede mai departe de drum
După scurta lor intersecție?
Cine suntestem?
E noapte acum, și plouă.
Voi merge la somn.
Aș vrea să visez că ne naștem
Circular, tu și eu,
Una pe alta
La infinit.
Și unul pe altul.
Decrețel, sociolog, persoană care nu a înțeles niciodată regulile cis-heteronormativității și pe care le-a ignorat (mai mult sau mai puțin) grațios. Este activist pentru drepturile LGBTQIA+ și pentru chestiunile de bunăstare mintală, și scriitor ce își caută curajul de a vorbi despre sine; electron liber. Politician uneori (de stânga), provocator public întotdeauna.
Prin aliasului ‘ccrocodile tearss’ își folosește magia pentru a rupe, tăia, face și desface imagini, relicve, corpuri și peisaje. Rezultatul, colaje și alte designuri cu tente de kitsch și camp, hipersexualizare, legătura cu natura, satira și stereotipizare, îmbrățișate de estetică suprarealistă. Când nu face colaje, face mixuri și pune muzică, sau cel mai probabil mănăncă sărățele cu brânză. @ccrocodile tearss