O crimă săvîrșită pe strada principală. să vorbești despre ea vorbind despre ei

Poem de Iuliana Lungu
Picturi de Adriana Preda

„armătura oțelită” 

(E. Negrici)
a caracterului poetei
se suprapune peste
„armătura plumbuită”
a poeziei sale.
(în sens bacovian) 

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre ei

Un vers și o căutare
care numai bucolice
nu erau
(așa cum ar fi vrut
Ștefan Aug. Doinaș)

Un vers care conținea în sine…,
cu rădăcinile într-o lume
esențială,
O, lume a soarelui spiritual  

(capul)
să dăinuie,
să poată ține
legătura cu viața  

(trupul).
acest vers,
această viziune
a sacrificiului de sine
și a vinii (lui Joseph K.
de a nu trăi
O, viață armonioasă) 

[vina femeii nu există
decît sub numele unui bărbat]

Nu doar sîngele
păsării tăiate va păta
fiecare vers de mai
tîrziu al autoarei,
ci și înțelegerea precoce a
propriului destin de
„Antigonă agonistă”,
cum zicea N. Steinhardt 

(tot un bărbat),

„în amîndouă înțelesurile:
cel al Stadionului,
cel al Căpățînii”. 

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre ei, și
s-ar fi spus despre femeie dacă
nu s-ar fi spus despre:

o piesă a unui bărbat,
fiica și sora altor bărbați,
ce se sacrifică pentru legi nescrise, permanența conștiinței umane. nu o vedem luptînd;
merge la moarte din datorie. supraomenească. cînd declară:

„m-am născut ca
să aduc
în lume iubire, nu
ură” 

are în vedere datoria
față de fratele său mort,
mai mult decît dragostea
față de iubitul său.
viața ei,

devotament pentru ai săi.
mîngîiere pentru
bătrînețea tatălui său orb.
între zidurile Tebei,
împăcare pentru frați.

rareori s-a putut gîndi la ea, la
problemele ei intime,
ca fată tînără,
îndrăgostită. să vă spună:

„O, toate fetele acelea din poveste,
Care de teamă v-au urmat mereu,
Cînd e atît de simplu și de omenește
Să-ncerci o dată să iubești un zmeu!”

datoria față de alții,
de legea morală,
a făcut-o să uite de sine.

Bărbații fac

din misiunea ei
o frumusețe severă,
de proporții ero(t)ice.
pînă la sfîrșit;

spre grota unde va fi
înmormîntată de
vie. Antigona va păși

demnă,
hotărîtă,
fără ezitare,
slăbiciune ori
regretele unui om obișnuit.

Ideea
(ar spune un bărbat)
e mai puternică în ea decît
un sentiment.
N-am murit, Ieronim,
nici în noaptea aceasta, Dar am plîns
ca un om.

Către Ieronim,
volumul atît de edificat salutat de
E. Jebeleanu
în Contemporanul,
prilej de a vorbi despre un
eminescianism distilat,
cu rădăcinile în postumele lui
Eminescu.
într-o prefață
E. Negrici
a pomenit
„un fenomen de
identificare psihică ce
stă la originea
declanșării spectaculoase a
resorturilor imaginative”. Dar
numele
„bietului State”…
corpurile îmbucătățite
tragic devin,
prin versul acestei
Isis dezvăluite,
unul singur. 

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre Ei,

(negrici,
bacovia,
doinaș,
joseph k.
steinhardt,
ieronim,
jebeleanu,
eminescu,
negrici,
state)

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre
zeiță,
o piesă a unui bărbat,
fiica și sora altor bărbați,
ce se sacrifică pentru legi nescrise,
permanența conștiinței umane. are în
vedere datoria
față de fratele său mort,
mai mult decît dragostea
față de iubitul său.
devotament pentru ai săi.
mîngîiere pentru
bătrînețea tatălui său orb.
împăcare pentru frați.
rareori s-a putut gîndi la ea,
la problemele ei intime,
ca fată tînără,
îndrăgostită.
datoria față de alții,
de legea morală,
a făcut-o să uite de sine.

Bărbații fac
din misiunea ei
O, frumusețe severă!
de proporții ero(t)ice!

pînă la sfîrșit.

eminescianismul declarat
al acestui volum
a ascuns o nevoie
de a urma, cu orice preț,
adevărul propriu.
Inima reginei e 

o istorie interzisă,
o istorie încremenită
din pricina șobolanilor
ce „umblă… prin cetate”,
în continuare,
nestingheriți. 

și s-ar fi spus despre opera unei femei
dacă nu s-ar fi spus despre
eminescianism,
empaticul Lucian Radu,
„poetul criticii”.

și s-ar fi spus despre opera unei femei
dacă nu s-ar fi spus despre
privirea lui asupra ei.

și s-ar fi auzit vocea ei
dacă nu s-ar fi auzit
vocea „poetului criticii”
asupra ei:

„forță născută din tăcere”,
„în stare să miște frontierele realului”, O!
golire de sine,
O! reificare cît o „zeificare”,
O! punere la dispoziția suflului ce
trece prin oameni
să creeze poeticul sau

adevărul.
s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre el.

ritualurile păgîne,
păpușile-fetișuri de piatră
descoperite în pămînt
(ca la Gellu Naum), 

Crini pentru domnișoara mireasă, cu
imagistica sa exorcizatoare,
reprezintă și înțelegerea
propriei alternative poetice 

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre ei

(negrici,
bacovia,
doinaș,
joseph k.
steinhardt,
ieronim,
jebeleanu,
eminescu,
negrici,
state,
empaticul lucian radu
și gellu naum)

arată-mi-te acum
(femeie)
căci într-o zi mă vei căuta și nu voi mai fi.
Bacovia al esențelor,
„Bacovia cel viu”,
„Bacovia cel mare”
(al lui E. Jebeleanu)
„pasteluri ale lumii esențelor”
din același „secol al lui Bacovia”

și s-ar fi spus despre femeie
dacă nu s-ar fi spus despre: Bacovia
al esențelor,
cel viu,
cel mare,
(al lui E. Jebeleanu)
„pasteluri ale lumii esențelor” din
același „secol
al lui Bacovia”

sora mea de dincolo,
un poet
cum e
Mircea Ivănescu
a scris de mai multe ori
despre această carte,
iar lui Noica i s-a părut 

„o carte adevărată”.
dacă s-ar fi spus despre ea și
nu s-ar fi spus despre ei.

În creierul meu sta muntele
spre care priveam,
Linia vieții,
volumul „de sacerdotală gravitate” (Lucian Raicu)
Minunatele poeme dedicate lui Marin Preda,
Emil Botta sau
Virgil Mazilescu
refac un țesut poetic viu.
Linia vieții e un
limpede cînt de maturitate
(în sensul lui Blake). 

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre ei
(Mircea Ivănescu,
Noica,
Lucian Raicu,
Marin Preda,
Emil Botta,
Virgil Mazilescu
și Blake)

O crimă săvîrșită pe strada principală.
vorbești despre ea
vorbind despre ei

(negrici,
bacovia,
doinaș,
joseph k.
steinhardt,
ieronim,
jebeleanu,
eminescu,
negrici,
state,
empaticul lucian radu,
gellu naum,
mircea ivănescu,
noica,
lucian radu,
marin preda,
emil botta,
virgil mazilescu
și blake)
Și nu știu de ce începusem să strig:
Bacovia, frate
(„Așa fără nici o legătură”,
După învierea lui Lazăr) 

așteptam învierea unei femei

Peste zona interzisă.
poetul a spus:

poetă a limbii romîne
dintotdeauna. 

o observație esențială:
(această mare poetă)
făcută cîndva de un mare poet,

Mircea Ivănescu.

o transcriu aici:
(o frază care definește poezia însăși:
frumusețe ce face suferința
să înceteze să mai fie suferință) 

[privirea bărbatului cade
asupra obiectului]
femeia,

limba romînă,
o observație esențială
făcută de marele poet,
Mircea Ivănescu.
o frază care definește

[privirea bărbatului cade
asupra obiectului]

femeia,
poezia (ei),
frumusețe
ce face suferința,
să înceteze
să mai fie suferință.

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus despre
ce a spus el despre ea.

și s-ar fi citat din poezia ei,
și am fi aflat povestea ei,
și am fi descoperit sunetul vocii ei
dacă nu s-ar fi citat din

marele poet:
„Sunetul foarte pur
(pe care-l scot)

versurile poetei
aproape de cele ale vreunei
piese lente de Mozart –
evoluînd simple,
de obicei într-o cheie

minoră,
(cum îi plăcea acelui compozitor)

să-și scrie opusurile reflexive, dar
comunicînd cu o complexitate
nesfîrșită de nuanțe
însăși experiența suferinței

decantată pînă la
ultimele ei limpezimi, astfel încît
încetează să mai fie
o suferință.

Dincolo de refuzul,
rilkean aproape,
al metaforei și artificiilor
modern-poetice

se face auzită
una dintre cele mai
profunde și originale voci lirice ale
poeziei noastre contemporane.”

[vocea bărbatului cade
asupra vocii obiectului]

femeia.
și s-ar fi auzit vocea ei
dacă nu s-ar fi auzit:
sunetul foarte pur,
o piesă lentă de Mozart,
o cheie minoră
cum îi plăcea lui,
o suferință,
dincolo de refuzul rilkean

și s-ar fi auzit vocea ei
dacă nu s-ar fi auzit vocea lor:
(vancu
ivănescu
mozart
rilke)

și s-ar fi spus despre ea
dacă nu s-ar fi spus:

admirabil volumul lui! 

"Mental state not sure yet. Girls Game: strong." (detaliu)
"Mental state not sure yet. Girls Game: strong." (detaliu)

***

Acest poem conține citate din:
– prefața semnată de Simona Sora, autoare a antologiei Ileana Mălăncioiu, Peste zona interzisă, Poeme alese, editura Cartier, Chișinău, 2020;
– poemul Rugă, pag. 29, Ileana Mălăncioiu, Peste zona interzisă, Poeme alese de Simona Sora, editura Cartier, Chișinău, 2020;
– comentariul făcut de scriitorul Radu Vancu pe conturile sale de social media, despre antologia coordonată de Simona Sora, antologie ce conține Poeme alese din opera poetei Ileana Mălăncioiu, editura Cartier, Chișinău, 2020;
Antigona – Wikipedia

Iuliana Lungu

A publicat pentru prima dată poezie în anul 2016, în cadrul cenaclului literar qPoem, și în numeroase reviste. În 2017 a pregătit primul său volum de poezii de inspirație feministă. În 2018 a debutat la editura frACTalia, cu Kommos. Procesiune pentru histerectomie, care a obținut Premiul „Sofia Nădejde” la secțiunea debut poezie, și a fost nominalizat la Premiul Național de poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum, ediția 2019.

Adriana Preda

Inspirată de natura feminină, ține un jurnal vizual în care construiește personaje seducătoare sau triste, vulnerabile sau amuzante. Folosește autoportretul și confesiunile pentru a pune în evidență felul în care universul personal poate fi influențat de relațiile interpersonale. Folosește corpul ca pe o capsulă a timpului, combinând idei socio-politice cu procesele psihice întâmpinate.

Poezie • Proză
Meniu