de Tacke Claudiu
Ilustrații de Carina Pîrva
2
Uite,
o apuci în direcția greșită
îl atinge grăbit pe cot și brusc își întoarce gândurile
trebuie să mă aștepți
nu mergi singur
aproape îmbrățișați de umeri
fără vorbe mici îi direcționează pașii cu degetele
peste hainele care sunt rănite și iubite de încă trei cu părul lung și barbă neîngrijită
dezbrăcat trece în grabă continente pe spatele lui și ajunge în dreptul neiubirii cu sexualitatea atârnând
gata să explodeze peste mii de stimuli
îl duce în portbagajul locurilor fericite și al despărțirii. Ești mic, fă-ți loc, urmează să doară…
pentru când o să mor
căutați biscuiți cu unt, lămâie și petale de trandafir proaspeți cât să umpleți două baloane de săpun
șapte buchețele de iasomie însetată și un bujor sângeriu care să fi crescut la balconul papei Benedict Tusculum
împărtășiți-vă cu boabe de jabuticaba ca să vă beatificați resturile egoului
veniți cu părul spălat în cianuri de la Roșia Montană iar picioarele unse cu uleiuri făcute în blocul motor al inimii mele pe care o scoate
spre cântărire mâinile unui sortator de hârtie-mase plastice-corpuri inerte-formol.
despărțiți-mă în trei bucăți
una spre îngropăciune-devorare și festin a celor dinăuntru
alta spre arderea binemeritată
ultima pusă la sare.
pozitiv-negativ
Ce fac din iubirile pierdute la colț de tramvai pe marginea unei bucăți de autostradă mereu în reabilitare peste care se taie panglica neagră
mă zgâiesc la aparatul de cafea să îmi încălzească,
să îmi dea energie de fiecare dată când stăm nămoliți prin cearceafuri abisale unde n-am născut iubiri tragedii sau fantasme
ci un coșmar fără prezervativ
pentru care plătesc lunar 59 de lei
extrag bucăți de ser
validare negativă
până la un altul
mai pozitiv, mai negativ
înghit altul
privesc cum ajunge la orgasm și îmi reamintesc
iar am uitat să las ușa încuiată
trebuie să merg acasă
unde nu locuiesc eu
nu este acasă
plătesc un bordel.
Născut în ’94, reacționez ca oglinda retrovizoare la tot ce este în jur și uneori absorb mai mult decât pot să duc. Sunt asistent medical și îmi ador meseria.
Studentă la Grafică în Timișoara, fac artă, ilustrații prin care îmi exprim sentimentele și vulnerabilitatea, cu speranța că poate cineva, când le vede, se simte înțeles și mai puțin singur. (: @amugdaleart