„Să nu juri strâmb” și alte poeme

de Mălina Turtureanu
Lucrări textile și fotografii de Cristina Breazu

hot girl summer 

doișpe ani am avut impresia că e hot summer girl nu hot girl summer oricum n-am știut să o fac calumea nici pe una 
nici pe alta 
m-a dus mama la medicul de familie îmi apăruseră vergeturi în spatele genunchilor 
îmi strângeam în mâini coapsele la oglindă și țipam mami mami mă transform 
în portocală 

vindecă-te mai întâi băiatul meu 
am băut vin într-un oraș elvețian l-am vomat pe tot într-o budă elvețiană am reușit să ajung la timp la autobuz am reușit să ajung la timp la autobuz și le-am spus n-am nicio intenție să mai fiu mama răniților 
frecați-vă de mine să uitați cum vă gâdilă părul lor lung buzele 
eu n-am cu ce să mângâi părul meu e retezat la ceafă de când eram mică și transpiram tata stătea nopțile să mă schimbe să nu fac pneumonie și tot am făcut am o cicatrice pe burtă de când am făcut pneumonie la nici trei ani a coborât la stomac la ficat 
cicatricea mea de pe burtă are acum mai mult păr 
decât mine 
am văzut baby n-am vrut să te întreb ești ok cu plămânii acuma
tata încă stă nopțile mă trezește să mă schimb când m-am întors acasă după săptămâna aia cu tine m-a întrebat dacă a avut cine să mă schimbe îi era frică că am dormit udă 
i-am spus 
stai liniștit tata 
toți sunt prea ocupați să te dezbrace 
nu se uită nimeni la cicatricile tale 

feminitatea mea urcă și coboară
odată cu tine când îmi cauți 
agitat 
spatele  
o strâng între picioare 
pe reprize
fără zeamă ca o 
portocală
elvețiană

să nu juri strâmb

încă îmi beau cafeaua cu lapte tot uit să cumpăr hârtie igienică mă gâdil la cele mai mici atingeri mi-am promis că nu o să mai deschid picioarele în fața oricărui știe să gâdile
și asta încă nu-i tot ce am de spus în două ore de video call
dacă întâmpinați probleme tehnice vă rugăm să vă adresați furnizorului dumneavoastră de cablu
furnizorul meu de cablu era tata
dar tata a îmbătrânit

ai văzut episodul din euphoria cu zendaya care de depresie nu s-a putut da jos din pat să facă pipi două zile
da și eu
nu există destule grammys pentru femeia aia
mă uit cu atâta invidie la ea încât m-ai întrebat dacă încep să-mi placă și femeile
ți-am spus doar uită-te la femeia asta și dacă mă părăsești promite-mi că va fi pentru cineva măcar la fel
era modul meu de a jura pe dumnezeu
modul meu de a-mi găsi martori

anul în care îmi cumpărai lunar bilete la teatru mergeam la petreceri beam până dimineața
adormeam ținându-ne de mână după ce vomam împreună
la prânz ne duceam la tine
mama ta ne încălzea ciorbă de perișoare și mie
mi-era rușine să mai cer a doua porție așa că mi-o lăsai pe a ta
ăla a fost anul în care ai refuzat să mai cânți mărgineanu spuneai pe cine naiba
mai interesează că te iubește femeile dacă acum
m ă a i p e
mine 

ăla a fost anul în care am promis nu contează dacă în paișpe ani ne despărțim
nu o să ne facem niciodată că nu ne-am cunoscut
dacă ne vedem pe stradă o să ne salutăm o să ne luăm în brațe
o să ne povestim cine a mai murit cine stă să moară
câte perișoare am mâncat la prânz 

trec în fiecare zi pe lângă banca aia din tătărași pe care plângeam amândoi
că picăm bacul ne dau ai noștri afară din casă
simt limba ta în gura mea mă gândesc cum mi-am promis când aveam doișpe
că n-am să las niciun băiat în gura mea n-am să las niciun băiat în
și că am să fug cu primul cfr de bucurești să mă fac actriță la unatc
pe banca aia din tătărași ți-am spus toate astea
mi-ai promis că-mi dai bani să dau admiterea doar să te iau cu mine
să te las să vii cu mine
că ciorba lui maică-ta n-are același gust fără
limba mea în gura ta

când am asistat prima oară la un recensământ
m-am simțit așa de importantă încât trei zile am cântat în curtea școlii imnul româniei
și am promis că nu o să plec niciodată din țară
când tipul de la recensământ a trecut-o pe mama șomer în loc de liber profesionist
și nu a vrut să bifeze căsuța cu concediu de maternitate prelungit – copil cu nevoi speciale
mama a promis că nu o să plângă 

douăzeci de ani și sunt încă aici
douăzeci de ani și mama încă plânge
douăzeci de ani și ți-am trimis mesaj de ziua ta ai spus că nu te așteptai
douăzeci de ani și am făcut un copil doar ca să-mi fie furnizor de cablu în locul lui tata

dizziness

mă plictisesc la filme italiene din ‘55 de la napoli la bologna un
bilet de funiculare treișpe euro pe vremea aia 
lasă că nu-i așa frumoasă italia îmi zic toți bărbații care vor să mă scoată în oraș
promit că mă duc ei undeva mai pentru mine mă fac că știu ce înseamnă asta
închid ochii
o femeie în rochie roșie pălmuită în autobuz
violența se coace în romanele lui ferrante mă ustură
închid ochii
niciun bărbat pe care îl cunosc nu a zis de actrița asta că ar fi frumoasă
nu-mi dau seama cum
mă sperie
închid ochii
desfac picioarele

mi-am schimbat ochelarii văd ciudat cu ei ca și cum aș fi mereu pe punctul de a cădea
dar nu o fac mi-ai spus
lasă-te pe mâna mea poți dormi aici dacă vrei
ar trebui să rezolv treaba cu lentilele dar a început să mi se pară firesc
să mă ții în brațe mă joc cu părul tău de pe piept aștept să amețesc
cât am scuza asta cu lentilele
scuza cu miopia distanța pupilară
nu am să-ți spun te iubesc
ar fi atât de simplu să o fac acum
abia asta mă face să mă simt
în siguranță 

flirtez cu atâta ușurință nu-mi trebuie rochie roșie e ușurința cu care dau skip la story-urile tale de la mare cu care îmi întind picioarele umflate în cfr noaptea o
văd pe mama dezgustată tălpile mele murdare pe
tapițerie reminder fata ei nu se poartă cum trebuie fata ei se dezvață se descoase de la sine
cine
o
va
culege
când toți ăia cu care a flirtat vor fi terminat
de tras sforile