Un alt model e posibil. Despre droguri, decriminalizare și reducerea riscurilor

de Andy Andreea

Artă digitală de Irina Bako

În ultimul an, două evenimente au reaprins discursul public despre droguri atât din partea autorităților, cât și din partea presei. La festivalul Saga din 2022, două persoane ar fi murit din cauza unei supradoze de droguri, iar anul acesta, în 2023, pe 19 august, în 2 Mai, un șofer sub influența substanțelor a accidentat cu mașina un grup de persoane omorând două dintre ele. În prezentul articol îmi propun să explorez cum tratarea mediatică și politică a acestor două evenimente se înscrie într-un discurs mai larg anti-drog din România. Acest discurs început deja de ani de zile, creat în jurul consumului de droguri și accelerat în ultimul timp, promovează o abordare punitivă asupra consumului de substanțe psihoactive. Mai mult, o să mă uit și la campaniile recente de prevenire a consumului de substanțe, analizând eficacitatea acestora. La final o să deschid un spațiu de discuție pentru practici de prevenire a riscurilor asociate consumului de droguri. 

Deși discursul autorităților în jurul substanțelor nu se referă și la drogurile legale ca alcoolul sau tutunul, îmi doresc să prezint totuși un pic situația de ansamblu a acestor substanțe, uitându-mă la câteva date, pentru a înțelege mai bine contextul în care ne aflăm. În România, consumul de alcool la populația băutoare a fost de 26,6 litri per capita la bărbați și 9 litri la femei. Aproape 70% din persoanele de peste 15 ani au consumat alcool în ultimele 12 luni. Iar jumătate dintre consumatorii de alcool din România au un consum de risc, și în 2019 s-au înregistrat 6762 decese cauzate de utilizarea alcoolului. 

Și totuși, consumul de alcool și tutun, droguri legale, sunt promovate în continuare. Deși reglementate, reclamele la alcool pot fi difuzate la televizor după orele 22:00. Atenție, însă, că legislația se referă la băuturi spirtoase, deci berea este scutită de această restricție. Reclamele la tutun sunt interzise la TV, dar offline vedem în multe magazine reclame la țigările electronice. În România, 19,8% din populație fumează zilnic, aproape de media UE de 19,7%. Printre adolescenți (vârsta 15-16 ani), procentul de fumători este de 31%, fiind a treia cea mai mare rată din UE.

Agenția Națională Antidrog (ANA) raportează că 10,7% dintre persoanele cu vârsta între 15 și 64 de ani au consumat cel puțin un tip de drog ilegal de-a lungul vieții, 6% în ultimul an, iar 3,9% în ultima lună. Tot de aici aflăm că în anul 2021 au fost înregistrate 30 de decese asociate consumului de droguri, din care 25 prin supradoză. Această statistică este, totuși, înșelătoare. După cum aflăm din cercetarea Politicile publice antidrog în România, cauza înregistrată oficial a deceselor este „stop cardio-respirator”, nefiind corelată cu consumul de substanțe. Mai mult decât atât, nu sunt corelate nici decesele indirecte cauzate de consumul de droguri, care pot surveni din cauza infecțiilor (HIV, hepatite), a stilului de viață sau a accidentelor sub influența anumitor substanțe. 

 

Legea, legea, legea

În februarie 2023, este adoptată o lege care crește pedepsele pentru vânzarea și cumpărarea de droguri de risc de la 2-7 ani la 3-10 ani, iar pentru cele de mare risc pedepsele vor crește de la 5-12 ani la 5-15 ani și interzicerea unor drepturi (pentru o listă completă a drogurilor de mare risc și risc puteți consulta următorul document; Tabelele I și II cuprind drogurile de mare risc, iar tabelul III, drogurile de risc). 

La finalul lunii august, ministrul de interne, Cătălin Predoiu anunță posibilitatea testării elevilor cu teste antidrog dacă manifestă un comportament vizibil asociat cu consumul de droguri. Tot atunci, prefectul capitalei, Rareș Hopincă anunță că ANA va realiza un chestionar în care le va cere părinților opinia despre: testarea elevilor cu aparate antidrog, prezentarea unei adeverințe medicale la începutul anului școlar care să ateste că elevii și-au făcut analize de sânge antidrog și introducerea în programă a unei ore de educație antidrog. La începutul lunii septembrie, secretarul de stat al Ministerului Educației, Sorin Ion, declară că nu va avea loc o testare generală în masă a elevilor în școli pentru a depista consumul de droguri, ci se vor face comisii de la caz la caz, doar cu acordul părinților.

Vlad Zaha, criminolog specializat în politicile publice din domeniul drogurilor, identifică foarte bine în articolul Testarea antidrog în școli: 5 dezastre iminente pericolele acestei abordări: tranziția de la drogurile „clasice” către drogurile sintetice (etnobotanice), care nu pot fi testate; procentele mai mari de absenteism și abandon școlar; stigma, vulnerabilitatea, inegalitatea și experiențele degradante impuse asupra adolescenților; testele cu rezultate false în mai mult de jumătate din cazuri; apariția unei „conducte” între școală și închisoare. 

 

Premierul țării și președintele PSD Marcel Ciolacu declară, pe 11 septembrie, că ia în calcul interzicerea susținerii examenul auto pentru tinerii între 16 și 18 ani testați pozitiv pentru consumul de droguri, deci imposibilitatea acestora de a mai conduce vreodată un vehicul, asta venind după încă o propunere de lege care prevedea anularea permisului auto pe o perioadă de 10 ani și chiar și confiscarea vehiculului pentru persoanele aflate la volan sub influența drogurilor sau a alcoolului. O afirmație care, deși posibil să nu fie concretizată în vreo lege, crește și mai mult stigmatizarea consumatorilor de droguri. În acest caz, situația ar fi și mai gravă, căci vorbim de refuzarea unor drepturi în viața de adult în urma unor întâmplări din perioada de minorat. 

Parlamentarii PNL au depus, în luna octombrie, o propunere legislativă intitulată cu fast „2 mai”, în „memoria” celor care au murit în urma unui accident rutier comis de o persoană tânără sub influența substanțelor. Legea prevede ca traficanții de droguri de mare risc să nu mai primească închisoare cu suspendare, ci direct cu executare. Mai mult decât atât, pedepsele vor crește de la 2-7 ani (cât sunt acum), la 3-10 ani. Trafic de droguri poate însemna multe lucruri – de la tone de droguri, la câteva zeci-sute de grame. Oricum, fiind atât de vagă linia dintre trafic și posesie, oricând poate rămâne la latitudinea arbitrară a autorităților unde te încadrezi. 

Autorităților le place să se folosească de diferite tragedii pentru a da legi autoritare, dar fără să vină cu soluții pe bune pentru problemele pe care le întâlnim în societate. 

Pe 22 septembrie, ministra justiției Alina Gorghiu anunță ca se va depune curând în Parlament un nou proiect de lege intitulat Registrul traficanților de droguri. În interiorul acestuia vor fi înregistrate persoanele cu condamnări definitive legate de traficul de droguri. Cei înscriși vor fi obligați să se prezinte la secția de poliție de care aparțin, cel puțin odată la 3 luni, să anunțe autoritățile în cazul în care părăsesc localitatea de domiciliu pentru mai mult de o săptămână și să se prezinte la secția de poliție a localității în care își stabilesc reședința, pentru a fi luați în evidență. În plus, polițiștii trebuie să facă verificări cel puțin o dată la 3 luni la domiciliul celor înscriși în registru. Din nou, propunerea nu se uită la contextul în care are loc traficul de droguri. O parte din așa numiții „traficanți” fac asta și ca mijloc de subzistență sau pentru a-și susține propriul consum, iar stigma socială va rămâne cu ei în acest caz și după presupusa reabilitare, adică după ispășirea sentinței. 

Chestionarul legat de testarea antidrog în școli urmează deja să fie distribuit și vine în două variante, una pentru elevi și una pentru părinți. Ziarul Libertatea a vorbit cu președintele Federației Naționale a Părinților din București și cu președintele Consiliului Municipal al Elevilor din Capitală care, dezamăgitor, au venit cu reacții pozitive la chestionar și au afirmat, că elevii și părinții trebuie informați în vedere cu propunerile făcute de autorități, dar nu au pus deloc la îndoială eficacitatea acestor propuneri sau impactul pe care îl pot avea asupra elevilor. 

O astfel de propunere, din punctul meu de vedere, nici nu ar fi trebuit să fie luată în calcul: testarea elevilor este invazivă și este potențial discriminatorie și va marginaliza elevii depistați pozitiv. În plus, există riscul de abuz prin profilarea etnică – elevii romi sunt deja marginalizați în cadrul sistemului educațional. Un studiu din 2022 arată că 70% din școlile din România care aveau cel puțin 3% copii romi, practicau segregarea la nivel de clasă. În acest context de rasism, ne putem doar gândi cum copiii romi vor fi primii testați pe motiv de „comportament suspect”. 

Vedem astfel cum discursul este centrat pe pedeapsă. Știrile cu tineri minori arestați pentru că au fost găsiți cu substanțe asupra lor nu sunt prezentate critic în media. Pentru mai multe legi propuse care au ca scop înăsprirea pedepselor recomand articolul: Toate legile antidrog prin care vor să ne execute tinerii, pentru voturi de pe PressOne.

 

Media

Știrile despre persoane care conduc autovehicule sub influența drogurilor au crescut iarăși, chiar dacă, de mai multe ori, s-a dovedit ulterior că rezultatele inițiale ale testelor au fost fals pozitive. Știrea Un copil de 3 ani a murit după ce a fost lovit de o mașină condusă de o femeie care conducea drogată în Brăila s-a transformat în Răsturnare de situație în cazul copilului de 3 ani accidentat mortal la Brăila: mașina nu era condusă de o femeie drogată, de unde aflăm nu doar că femeia nu se afla sub influența drogurilor, dar nici nu conducea mașina în acel moment. Din nou, știrea Polițist din Vaslui, depistat conducând o motocicletă sub influența drogurilor care se transformă în Polițistul testat pozitiv la cocaină și amfetamină în timp ce conducea o motocicletă nu era drogat, anunță IPJ Vaslui. 

Aparatele Drugtest folosite de polițiștii de circulație să testeze aerul respirat pot da deseori rezultate fals pozitive, unele cu o incidență de până la 30% – cum aflăm dintr-un articol de pe Libertatea. Aceste aparate pot testa pentru următoarele substanțe: Amfetamine, Benzodiazepine, Delta-9-tetrahidrocanabinol (THC, canabis), Cocaină, Metamfetamine, Opiacee, Metadonă sau Ketamină. Pe platformele online mai multe persoane caută sfaturi despre ce să facă când au fost testate ca pozitive pentru anumite substanțe, dar nu consumaseră nimic sau erau pe diferite tratamente medicamentoase care nu afectau condusul. Astfel, procedura în cazul unui fals pozitiv este recoltarea de probe biologice de INML/IML și dacă, în urma acesteia, reiese că nu au fost consumate substanțe psihoactive, permisul este restituit. Totuși, această metodă poate dura foarte mult timp, de la câteva luni, la un an, iar persoana în cauză rămâne fără permis în tot acest timp. O situație neplăcută și chiar deloc ideală pentru persoanele a căror muncă depinde de asta. Mai mult de atât, substanța poate fi detectată în salivă prin intermediul aparatului Drugtest, dar drogul să fi fost consumat cu mai mult timp în urmă, persoana nemaifiind la momentul testării sub efectul ei. De exemplu, pentru cannabis, timpul de detectare poate fi și de 30 de ore după consum. 

Un caz recent arată inegalitățile în procesarea analizelor INML. Influencerul Dorian Popa a fost oprit de către poliție, testat cu Drugtest și depistat pozitiv pentru canabis în timp ce se afla la volan. Conform legislației, a fost dus la INML pentru a i se recolta probe biologice și pentru a fi confirmat sau infirmat rezultatul, pe care l-a primit într-o săptămână. Aflăm din mărturiile altor persoane depistate pozitiv la volan, că în cazul lui Dorian Popa perioada de așteptare este una atipică: alții așteaptă și câte 10 sau 11 luni pentru a-și primi rezultatele. Astfel pare că se creează linii de prioritate pentru persoanele publice. 

 

Agenția Națională Antidrog (ANA) 

Anul acesta, ANA a realizat un ghid despre consumul general de substanțe pe care l-a împărțit la festivalul Saga, intitulat „Supradoză de visuri spulberate. Campanie de prevenire a consumului de substanțe interzise”. Ghidul începe cu câteva informații generale ca de exemplu: să ai grijă în ce hotel să te cazezi, să ai grijă de unde retragi bani, să iei doar taxiuri sau servicii de ride sharing oficiale. Continuă apoi să definească ce înseamnă un club și cum să petreci în siguranță, și doar pe ultima pagină să găsești niște sfaturi despre consum. Nu informații tip riscurile asociate consumului și reducerea lor, ci informații în mare parte alarmante privind riscurile legale ale consumului precum: traficul de droguri este o infracțiune gravă în România; este interzisă punerea la dispoziție, cu știință, a unei locuințe, local sau oricărui alt spațiu amenajat pentru consumul de droguri; și la final te îndeamnă să torni lume: Programul pentru protecția martorilor îți poate oferi protecția necesară în cazul în care ești martor sau ai cunoștințe de săvârșirea unei infracțiuni și îți este frică să cooperezi cu autoritățile. Ghidul pare rupt de realitatea festivalului. Neagă total că lumea chiar consumă substanțe și faptul că sunt ilegale nu este o piedică pentru ele și nici un argument destul de puternic pentru descurajarea consumului. 

O strategie relevantă de diminuare a riscurilor asociate consumului, care se practică și în alte țări, ar putea fi oferirea unor spații de relaxare ferite de zgomotul festivalului sau al clubului, unde să te poți hidrata sau să găsești mâncare, precum și informații despre diferite substanțe și cum să ai grijă de persoane care au consumat – strategie benefică inclusiv pentru cei care consumă alcool. Momentan, din câte știu, nu există puncte de hidratare gratuită la festivaluri, ceva ce ar trebui să fie pentru toată lumea, indiferent dacă e consumatoare de substanțe sau nu, ba din contră, o sticlă de apă, pentru care trebuie să stai la cozi interminabile, costă minim 10 lei. De asemenea, nu există puncte de testare a substanțelor și nici instruire pentru personalul de securitate să știe cum să reacționeze în situații de supradoză.

Testarea substanțelor poate atât diminua, cât și face consumul mai sigur. Un program pilot de testare din Australia a arătat că doar 43% din cele testate conțineau în mod semnificativ substanța așteptată, restul de 57% conțineau în proporții mari alți agenți chimici. Programul a arătat că 40% dintre persoanele care și-au testat drogurile și-au moderat consumul, unele chiar renunțând complet. Ca testarea să fie posibilă, trebuie totuși schimbată legislația, iar posesia de droguri să nu mai fie criminalizată. La momentul actual, astfel de practică ar fi imposibilă din punct de vedere legal în România. 

În contextul acestor tipuri de testări, mi se pare important de menționat avertizarea făcută de Ylva Johansson, comisara europeană pentru afaceri interne. Ea afirmă în Politico că Europa fie că are o problemă nedescoperită cu drogurile sintetice, ca fentanilul, fie va avea una în curând. Fentanilul este un opioid sintetic folosit medicinal pentru tratamentul durerilor cronice și severe. Este între 50 și 100 de ori mai puternic decât morfina și, în ultimii ani, este folosit și ca drog recreațional. Fiind atât de puternic, cantități foarte mici pot duce la supradoză (o doză de 2 mg poate fi fatală pentru majoritatea populației). În Statele Unite, până în 2022, au murit 73654 de persoane de supradoză de fentanil. Fentanilul este folosit și pentru a tăia diferite substanțe cum ar fi heroina sau cocaina, putând duce astfel la supradoze accidentale. Se mai poate menționa aici și că este posibilă o creștere în distribuția de fentanil și alte opioide sintetice din cauza interzicerii cultivării de mac în Afganistan de către Talibani, aproape toată heroina din Europa avându-și originile aici. 

Un antidot la supradoza de opioide este naloxona, care se administrează intravenos, intramuscular sau nazal și blochează efectele opioidelor între 30 și 90 de minute, dându-ți timp să poți suna apoi la serviciile de urgență medicală. În Statele Unite, este deja disponibil fără rețetă în farmacii făcându-se campanii despre ce să faci în cazul unei supradoze de opioide și se poate comanda și în mod gratuit de la diverse organizații. 

ANA are un site www.infodrog.ro care se presupune că ar oferi informații despre consumul de droguri. Aici găsim, de fapt, clipuri cu diverse persoane publice care ne îndeamnă să nu consumăm droguri, cum ar fi: Andreea Esca, Cătălin Măruță, Gabriela Szabo. Mesajele sunt făcute în așa fel încât să sperie persoana care se uită, să o determine să nu consume droguri și să definească drogurile ca aceste substanțe care în mod sigur îți vor distruge viața și nu vei avea succesul pe care l-au avut ei. Găsim și programe de tratament, dar când încercăm să accesăm harta cu centrele ANA de tratament, nu funcționează niciun link și ne rămâne doar o listă de ONG-uri sau centre private care se ocupă cu asta. Urmează secțiunea de Prevenire, unde sfaturile către părinți sunt pur și simplu „spuneți-i copilului să nu ia droguri”, de parcă asta a funcționat vreodată și de parcă vreun părinte vreodată în viața asta ne-a zis „consumă câte droguri vrei că e bine”. Pe site, avem și secțiuni cu riscuri și tipuri de droguri, care par scrise după o privire scurtă de 5 minute pe Wikipedia. Avem niște sfaturi de prim ajutor în caz de supradoză, dar nimic specific pe tipuri de droguri. Se trec în revistă tipurile principale de droguri sub formă de referat de școală, doar informații generice despre ele. 

Găsim la final și o secțiune de harm reduction, la care sincer nu mă așteptam. Se dau sfaturi precum: timpi mai mare de așteptare între doze pentru prevenirea unei supradoze, cererea de sfaturi de la persoane care au mai consumat substanța respectivă, folosirea unui pai individual pentru prizare ca prevenirea a transmiterii hepatitei C, folosirea materialelor de injectare individuală și sterile pentru prevenirea transmiterii HIV, a hepatitei C și a altora, așa cum este menționată și folosirea în timpul sexului a prezervativului indiferent de orientarea sexuală și de gen. Este un început de discuție despre sfaturi de consum, dar care mi se pare incompletă, mai ales pentru o agenție de stat care cu asta ar trebui să se ocupe. Sfaturile sunt îngropate într-o mare de link-uri pe o temă de site de anii ‘90, dificil de navigat. 

 

Campanii 

Pe site-ul ANA găsim în stânga paginii secțiunea „Campanii antidrog” care conține două clipuri ce pot fi vizualizate chiar acolo. Un clip este decent, ni se arată niște oameni care vorbesc de profesiile lor și mesajul este „oamenii sunt mai mult decât dependența lor. Cunoaște-i, nu discrimina”, dar celălalt este ufiiii. La o căutare pe YouTube aflăm că a fost încărcat acum 6 ani. În clip vedem un tânăr care fumează iarbă la o petrecere alături de mai multă lume și zice cu o voce gravă „totul a început cu un fum”, apoi bagă ecstasy la o petrecere și dansează fericit tot alături de alții, ca mai apoi să apară într-o oglindă răvășit cum își trage nasul după ce a prizat cocaina, iar la final, cu ochii vineți e dependent de heroină. Cu mesajul #potaltfel clipul e o campanie de prevenire a consumului de canabis. Să echivalezi consumul de iarbă cu dependența de heroină este nu doar factual greșit, dar și periculos. Campanii de genul ăsta, bazate pe frică și informații eronate nu fac decât să crească și mai mult stigma și miturile în privința consumului de droguri în rândul populației consumatoare. Nimeni care consumă droguri nu va lua în serios această campanie: este genul pe care o pui să râzi de ea când te vezi cu prietenx să fumați iarbă. Este important să fim informate cu privire la efectele pe care le au diferitele substanțe, pozitive, și negative, și să cunoaștem riscurile asociate lor fără hiperbole de genul dacă fumezi un joint, ajungi să bagi heroină. 

O mare parte din rușinea și stigma de a consuma substanțe vine din atitudinile pe care societatea le are față de consum. Persoanele consumatoare sunt considerate mai degrabă infractoare sau „bolnave” și apoi sunt împinse spre marginea societății dacă sunt dependente. Un marș al unei biserici private a adunat câteva mii de oameni în București, pe 7 septembrie, care au scandat mesaje împotriva avortului, împotriva muncii sexuale, anti LGBTQAI+ și anti droguri. Tinerii sunt astfel văzuți ca aceste persoane ce trebuie protejate cu orice preț de valul drogurilor. În același timp, persoane publice, ca Dorian Popa, care consumă recreațional și nu e nicio rușine că fac asta și nu ar trebui judecate, participau în trecut la campanii „anti-drog” care se bazau pe abstinență și rușine. Asta arată doar cât de răspândit este consumul de droguri în toate categoriile sociale și profesionale (chiar și persoanele faimoase sau „de succes” consumă – nu cum ne amenință ANA în campaniile sale că doar fără droguri poți ajunge ceva în viață). 

Desigur că frica de repercusiunile legale poate împiedica anumite persoane să recunoască public că ar consuma, dar în același timp, persoanele publice ar putea milita pentru dezincriminarea substanțelor sau pentru practici de consum de reducere a riscurilor, nu pentru abstinență. Dar unul ca Dorian Popa alege să-și toarne cenușă în cap și să zică că a fost „cea mai mare greșeală din viața lui” că a fumat un cui, că ce a făcut el este un lucru „extraordinar de grav”, deși nu mai avea THC în sistem când a fost depistat la Drugtest. În loc să vorbească deschis despre consumul de droguri și să critice legislația curentă care există, el îl ascunde și mai mult sub preș, îl consideră ceva oribil și îndeamnă din nou la abstinență ca în vremurile Lala Band, totul ca să nu piardă urmăritori și, implicit, bani. Evident că vedetele care consumă droguri pot fi afectate mai puțin nociv de consum decât persoane cu situații materiale mai precare, având acces mai ușor la servicii de sănătate de calitate. Un exemplu ar fi cântărețul de trap Rava care a fost recent la o clinică de dezintoxicare în Antalia, Turcia ca să scape de dependența de droguri. Astfel de tratamente, care în cazul lui Rava din fericire au avut succes, sunt inaccesibile pentru majoritatea lumii. 

 

Mă alătur războiului împotriva drogurilor, de partea drogurilor

Ministra justiției, Alina Gorghiu, a declarat pe 26 septembrie, într-o postare pe Facebook, că „statul român va asigura resursele necesare – umane, financiare, tehnice – pentru a câștiga războiul împotriva drogurilor”. Să-i spună cineva că războiul împotriva drogurilor a fost deja câștigat de droguri încă de pe când a început. Să vedem de unde vine această expresie, totuși. Termenul de „War on drugs” a fost introdus de fostul președinte republican al Statelor Unite, Richard Nixon, în anul 1971, când a început o campanie majoră împotriva consumului de droguri ilegale. În anii următori, campania a fost continuată și accelerată de alt președinte republican, Ronald Reagan, cu legi opresive: pedepse mai mari pentru consumul de canabis și sentințe minime obligatorii. 

De la începutul „războiului împotriva drogurilor” și până acum statul american a cheltuit peste 1 trilion de dolari, iar în 2022 a cheltuit 39 de miliarde. Spre marea surpriză (sau poate nu) a celor care îl susțin, drogurile nu au dispărut de pe piață, ba mai mult, se găsesc în cantități mai mari ca niciodată, sunt mai pure și mai ieftine, consumul lor a crescut. 

În SUA, războiul împotriva drogurilor a avut efecte nefaste asupra populației. Numărul de arestări pentru posesie a ajuns la 1,3 milioane de persoane pe an, în 2015. O cincime din populația încarcerată, 456000 de persoane, este închisă pentru infracțiuni în relație cu drogurile. Încarcerarea nu ajută persoanele dependente, ba din contră este corelată cu o mortalitate ridicată din cauza supradozelor. Mai mult decât atât, războiul împotriva drogurilor este și rasializat: americanii black riscă de 6 ori mai mult să fie arestați pentru posesia de marijuana decât cei albi. America a cheltuit 7 miliarde de dolari, în 2015, pe incarcerarea persoanelor acuzate de infracțiuni legate de droguri. Iar acum, Statele Unite sunt într-o plină epidemie de opioide. În martie 2022, se raportează moartea din cauza supradozei a 110.360 de persoane, în ultimul an.

În contextul acesta, în care ai deja un exemplu de stat cu resurse financiare aproape nelimitate folosite pentru a combate consumul de droguri, dar care a eșuat lamentabil să facă vreo schimbare majoră, cum poți afirma că statul român va câștiga acest „război”? 

 

Tratamente

În România, există puține centre de stat care pot face internări pe perioade mai lungi pentru persoanele dependente, două dintre ele fiind Spitalul Alexandru Obregia din București și Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. Dar acestea nu sunt centre specializate exclusiv în asta, ci spitale de psihiatrie, unde persoanele dependente se vor interna alături de persoane cu alte afecțiuni. Există șapte centre de dezintoxicare private, unde costurile pot ajunge la 1000 de euro lunar. Sunt conduse de ONG-uri sau de preoți și se află în județul Cluj, Bacău, Mureș, Sibiu, Suceava și Ilfov.

Aflăm dintr-un reportaj Euronews de Maria Moiș că statul român a amenajat trei centre de dezintoxicare în urmă cu 20 de ani, cu o investiție de 2 milioane de euro, însă nu au ajuns să fie și funcționale. Ele se află în Bălan, județul Harghita, comuna Mica, județul Cluj, Dejani, județul Brașov și sunt în grija ANA, iar acum a început procesul prin care vor reveni în grija autorităților locale care le vor folosi cu alt scop decât cel pentru care au fost create. 

Observăm din raportul Crisis In Harm Reduction Funding că situația din România pentru consumatorii de droguri injectabile este cumplită. Din cauza lipsei de fonduri, programele de schimb de seringi și cele de tratamente de substituție pentru dependența de opioide nu reușesc cu adevărat să ajungă la persoanele care au nevoie de ele. Această situație duce la creșterea prevalenței HIV și a hepatitei. Capacitatea serviciilor publice de oferire a tratamentelor de substituție a rămas neschimbată din 2010. Se estimează că în 2020 ar fi 20.288 de persoane care ar avea nevoie de acces la ele, dar există doar 1650 de locuri pentru tratament. Datele din 2019 ne mai arată că doar 54% dintre consumatorii de droguri injectabile își știu statusul HIV, și doar 32% dintre cei care îl știu pot și accesa terapia antiretrovirală. Mai mult, raportul spune că nu lipsa de fonduri este problema (la momentul scrierii raportului economia țării prezenta un deficit mai mic în urma pandemiei COVID-19, decât a mediei UE), ci lipsa de acțiunea a guvernului.

 

Legislații în alte țări

În 2001, Portugalia devine prima țară din Europa care decriminalizează posesia de droguri, în contextul în care, în 1999, avea cea mai mare rată de HIV printre consumatorii de droguri injectabile din UE. Astfel, au fost adoptate o serie de măsuri de reducere a riscurilor asociate consumului, s-a investit în tratamente și a fost schimbată legislația. 

Cehia a decriminalizat din 2010 posesia pentru mai multe tipuri de substanțe, în limita unei anumite cantități (15 g de marijuana sau 5 plante, 4 pastile de ecstasy, 2 grame de amfetamină și metamfetamină, 1,5 grame de heroină, 5 timbre de LSD etc.). Cu excepția cumpărării și a consumului, vânzarea oricărei cantități de substanțe, traficul și producția sunt încă ilegale. 

Printre beneficiile decriminalizării drogurilor putem număra: reducerea numărului de arestări și persoane incarcerate, creșterea accesării serviciilor de tratament, redirecționarea fondurilor guvernamentale din sistemul punitiv în cel de sănătate, minimizarea excluderii sociale și accesarea mai ușoară a tratamentelor. 

Human Rights Watch afirmă că politicile de control ale drogurilor care impun pedepse penale pentru consumul personal subminează drepturile fundamentale ale omului. (…) Supunerea persoanelor la sancțiuni penale pentru folosirea personală a drogurilor sau pentru deținerea de droguri în scop personal, le încalcă autonomia și dreptul la viață privată. (…) Incriminarea consumului de droguri subminează dreptul la sănătate. (…) Guvernele ar trebui, mai degrabă, să se bazeze pe politici non-penale și de sănătate publică.

Substanțele cu efect psihoactiv se pot folosi și în context terapeutic pentru a trata diferite adicții (cum ar fi alcoolismul), depresia și anxietatea în pacienți cu boli terminale, sindromul post-traumatic și altele. Substanțele folosite pot fi: psilocibina, MDMA, LSD, ayahuasca, ketamina. Din cauza criminalizării lor, cercetările în acest domeniu au fost nu doar încetinite, dar și interzise de-a lungul timpului. 

Pe 18 octombrie 2023, a fost lansat studiul „Politicile publice antidrog în România: între justiție penală și sănătate publică” semnat de către Vlad-George Zaha, Alina Dumitriu și Costin-Aurel Militaru prin cadrul Fundația Friedrich Ebert Stiftung – România. În raport, este analizată mai pe larg situația consumului de droguri din România și sunt propuse recomandări pentru o mai bună gestionare a situației: implementarea unei politici de sănătate publică, eliminarea pedepselor penale pentru posesia de droguri în vederea consumului propriu, sprijin pentru accesul la îngrijire, implicarea consumatorilor în reducerea efectelor negative asociate consumului de droguri, politici de reparare a daunelor cauzate de incriminare, formarea personalului, redirecționarea resurselor punitive către servicii de sănătate publică, reconsiderarea imediată a modelelor de control ale tutunului și alcoolului, legalizarea de îndată a canabisului medicinal. 

 

Practici de reducere a riscurilor

Prin reducerea riscurilor ne referim la politici publice, programe și practici care au ca scop mitigarea efectelor negative (de sănătate, sociale, legale) asociate consumului de droguri. Reducerea riscurilor se concentrează pe schimbări pozitive și lucrează cu persoane fără să le judece, fără coerciție și discriminare și fără să le ceară să oprească consumul de droguri ca precondiție la susținerea acestora. Practici de reducere a riscurilor pot fi: informații despre un consum mai sigur de droguri, camere pentru consum, programe de schimb de seringi, prevenirea și inversarea supradozelor, tratamentele de substituție pentru dependența de opioide, acces la locuințe, testarea substanțelor și servicii legale. 

Ar fi nevoie de încă un articol ca să vorbim mai detaliat despre diferitele tipuri de substanțe care există și despre practici de reducere a riscurilor asociate consumului fiecăruia. Să sperăm că acel articol sau ghid va apărea curând, dar până atunci, în următoarea parte o să încerc să pun la un loc mai multe practici de reducere a riscului pentru diferite substanțe, dar și unele mai generale. 

 

a) Contextul chemsex

Chemsex este o practică care se folosește de droguri pentru a crește activitatea sexuală. Practica este asociată mai adesea cu bărbații gay și bi, dar și persoanele trans și non binare participă în scena de chemsex. Drogurile folosite pot fi: mefedrona și alți catinoni sintetici, GHB-ul și GBL-ul, metamfetamina și poppers. Aceste substanțe sunt folosite pentru a prelungi și amplifica actul sexual. Persoanele care practică chemsex se află la intersecția dintre două comunități stigmatizate: persoanele queer și consumatorii de droguri, scăzându-le astfel șansele să apeleze la serviciile de sănătate publică. În acest context, practicile de prevenire a riscurilor asociate consumului sunt necesare. 

b) PrEP și PEP

PrEP sau profilaxia pre-expunere este o formă de prevenire HIV, care folosește medicație anti-HIV pentru a proteja persoanele HIV-negative de contractarea virusului. Truvada este principalul medicament folosit în PrEP. Înainte de a începe tratamentul cu PrEP este important să se facă un test HIV. În cazul în care ai deja HIV, luarea PrEP poate face tratamentul pentru HIV mai puțin eficient din cauza dezvoltării rezistenței la medicamentație. PrEP poate fi utilizat de bărbați și femei atât trans, cât și cis. PrEP este recomandată înainte de expunerea la un contact sexual fără prezervativ sau dacă s-au folosit la comun echipamente de injectare. 

În cadrul proiectului informatHIV, realizat de asociația SensPozitiv, a fost conceput un ghid despre cum poți face rost de PrEP în România, care încă nu este legiferat de statul român și nu este distribuit oficial, dar se poate comanda în mod legal online. Atât Checkpoint ARAS, cât și informatHIV au ghiduri elaborate despre cum se poate lua PrEP și mai adaug și eu un ghid în limba engleză, dar pe scurt, PrEP se poate lua zilnic sau ocazional, înainte și după sexul planificat sau o potențială expunere la HIV. Iar profilaxia postexpunere PEP este un tratament care se poate lua după o expunere neplanificată. Mai multe informații despre PEP aici. Pe scurt, implică luarea unor medicamente anti-HIV pentru 28 de zile de la posibila expunere. Este important de început tratamentul PEP cât mai curând posibil de la potențiala expunere, între 24 și 72 de ore. Se găsește la spitalele de boli infecțioase și, deși din punct de vedere legal este disponibil doar pentru cadrele medicale, uneori acesta mai este și eliberat în urma unui consult. A nu se uita folosirea prezervativului și de respectarea consimțământului în timpul sexului. 

c) Despre GHB

În acest document, găsești un ghid cuprinzător cu mai multe sfaturi pentru consumul de GHB/GBL (G). O să las aici un scurt rezumat al ghidului cu ideile principale. Când cineva își pierde conștiința de la G, este important să punem acea persoană în poziția de recuperare:  pe o parte cu piciorul îndepărtat îndoit într-un unghi, pentru a preveni înecatul prin vomitat. Apoi, e important să nu se combine G-ul cu alte depresive (cum sunt alcoolul, opioidele sau benzodiazepinele) și să se măsoare timpul și dozele. Trebuie așteaptat minim o oră între doze și, dacă consumi GBL (ceea ce se găsește mai degrabă în România), e mai sigur să se aștepte între 90 de minute și 2 ore între doze. GBL-ul este mai puternic decât GHB-ul și este recomandată o doză mai mică. Când se pune în pahar, trebuie avută mare grijă să nu se uite paharul și altcineva să consume din el din greșeală. 

d) Despre MDMA

În cazul consumului de MDMA, substanță care se poate găsi și în formă de praf, dar și sub formă de pastile (ecstasy) sunt bine de urmat următoarele sfaturi de reducere a riscurilor: să nu se comine cu alcool sau cu alte medicamente (anti-depresivele SSRI sau inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină ISRS, cum li se zice în limba română). Combinația poate crește brusc serotonina din corp ducând la sindromul serotoninergic, fatal în unele cazuri. Este recomandat să se înceapă cu doze mici, de exemplu un sfert de pill și să se aștepte minim 2 ore până la următoarea doză. Aici există mereu riscul de a nu ști ce alte substanțe mai conține pill-ul, mai ales că nu se pot testa. Este, de asemenea, importantă hidratarea dar însă a depăși jumătate de litru de apă într-o oră. Excesul de apă poate duce la intoxicația cu apă pentru că diluează sângele prin eliminarea electroliților. Din acest motiv, în astfel de cazuri sunt recomandate mai degrabă băuturile cu electroliți. Sunt foarte importante și somnul și mâncarea înainte de a consuma

e) Despre ketamină

În cazul consumului de ketamină, este importantă și locația pentru că substanța afectează echilibrul corpului. Astfel este necesar să se evite, de exemplu, drumurile circulate sau întinderile de apă, cum sunt marea, piscinele etc.. Combinarea cu alcoolul crește riscul de a vomita și poate fi periculoasă, iar combinarea cu stimulantele poate nega efectele acestora. Astfel crește riscul de a consuma o cantitate mai mare a lor și de a pune mai multă presiune asupra inimii. E important și să fie cineva alături de persoana consumatoare. 

f) Sfaturi generale

Când cineva alege să prizeze pe nas este indicat să folosească paie curate, individuale și nu bancnote. În timpul prizatului, este posibil ca procesul să cauzeze mici leziuni în interiorul nasului care duc la eliberarea de sânge. Împărțirea paielor poate crește riscul de a contracta hepatita B sau C. Pentru a se reduce rănirea pasajelor nazale se pot alterna nările, se poate curăța interiorul nasului cu apă sterilă, cu un spray nazal cu ulei de vitamina E sau cu apă salină. Mai multe sfaturi, aici. 

 

Avertisment de conținut: în următorul paragraf urmează descrieri grafice ale folosirii de droguri injectabile. 

 

Pentru consumul de droguri injectabile este recomandată folosirea de seringi și ace sterile și individuale, iar un kit de injectare ar trebui să conțină: comprese cu alcool pentru curățarea zonei înainte de injectare, recipient pentru prepararea substanței, apă sterilă pentru a dizolva substanța, filtre pentru a elimina impuritățile când se trage substanța în seringă, un garou și leocoplast sau bandaj pentru a acoperi locul injectării. Cele mai sigure locuri de injectare sunt pe brațe și este recomandată alternarea venelor pentru a se vindeca mai repede și a preveni infecțiile. O altă zonă sigură, ca alternativă, este dosul mâinii. Zone ca gâtul, încheieturile, genitalele sunt foarte periculoase pentru injectare. Injectarea se face doar în vene și nu în artere. Mai multe informații, aici. 

Combinarea mai multor droguri deodată se mai numește și poli-consum. Droguri diferite pot avea interacțiuni diverse, unele chiar periculoase. Este recomandat să se limiteze numărul de droguri consumate pe sesiune, dar și cantitatea și frecvența lor. Mai multe informații despre diferitele interacțiuni aici. Un alt sfat ar fi să nu se estimeze „ochiometric” cantitatea unei substanțe, deoarece sunt șanse foarte mari de eroare. Vizual pot fi diferențe mici între diferite cantități, iar dacă nu sunt cântărite în prealabil (cu ajutorul unui cântar sau prin alte metode de cântărire) există riscul de a se consuma mai mult decât trebuie. 

Este important, de asemenea, ca analizele pentru infecțiile cu transmitere sexuală să se facă la intervale regulate. Checkpoint ARAS oferă testare pentru HIV, hepatita B și C și sifilis, în orașele București, Cluj, Iași, Timișoara. Beneficiarii principali ai serviciilor lor sunt persoane din comunitatea LGBTQAI+, în special bărbați care fac sex cu bărbați și persoane trans. Programările se pot face telefonic, la numărul +40751.010.539. Pentru restul populației, de exemplu consumatori care nu fac parte din comunitatea LGBTQAI+, poate fi contactat Centrul de Sănătate ARAS OCOL. 

Pentru o mai bună înțelegere a tipurilor de droguri care există și a categoriilor din care fac parte, recomand consultarea Roții drogurilor și a acestui tabel care arată cât de sigure sunt combinațiile dintre diferite substanțe.

 

Concluzii

În continuare, în România, discursul public în jurul drogurilor și acțiunile autorităților sunt punitive, cu propunerea și trecerea de legi care cresc pedepsele pentru infracțiuni legate de droguri, cu campanii orientate către zero consum, spre implementarea de practici punitive încă din școală și pe speriatul consumatorilor, în locul promovării reducerii riscurilor, ANA, care se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, funcționează pe o abordare prohibiționistă și stigmatizantă față de persoanele consumatoare, iar centrele de tratament sunt insuficiente pentru cererea actuală și munca de reducere a riscurilor cade pe câteva ONG-uri.

Este necesar să vorbim sincer despre consumul de droguri, să acceptăm că face parte din viața multor persoane din medii sociale diferite, că nu există doar un singur profil de consumator stereotipic și că nu toate persoanele care consumă au nevoie de ajutor pentru a nu mai consuma. În același timp, din punct de vedere structural, este nevoie de o legislație nouă în care drogurile să nu mai fie criminalizate, de implementarea pe plan național a unor practici de reducere a riscurilor (schimb de seringi, testare de substanțe, informații relevante despre droguri și consumarea lor mai sigură etc.) și de crearea de centre de tratament cu acces gratuit, care să cuprindă cererea actuală.