Imagining Futures
Antologie digitală feministă despre cultura războiului
„Războiul de clasă stă la baza capitalismului – între cei care au proprietate și avere, și cei care sunt nevoiți să muncească ca să trăiască.”
„Într-o lume dominată de capitalism, statul are o relație trainică cu rasismul, discriminarea, segregarea pe criterii etnice, violența intersecțională împotriva femeilor rome. Segregarea în educație, saloanele separate pentru bebeluși și femei rome, sterilizările forțate fac parte din același patern de violență sistemică și rasism structural.”
„Când o femeie romă însărcinată este lăsată să nască în spațiul public, fără intervenție medicală urgentă, nu este doar rezultatul lipsei unui medic de gardă sau a unei ambulanțe întârziate, ci rezultatul unui reflex instituțional care decide, în mod tacit, că viața și demnitatea acelei femei valorează mai puțin decât a altora.”
„Într-un oraș cu multe resurse, în care se găsesc suficiente maternități, spitale și ambulanțe, care în alte orașe nici nu mai există sau nu mai sunt publice, o femeie fără adăpost naște pe stradă, în plină iarnă, iar bebelușul ei nu are nicio șansă. Cum ne oglindim în această imagine care spune totul despre noi?”
„Există o selecție a solidarității, a empatiei și a compasiunii care face ca anumite povești și persoane să treacă prin filtrul critic și cinic al audiențelor. Poveștile care nu au putere mobilizatoare se pierd în zgomotul de fundal. Ba mai mult, aș spune că trebuie să-ți performezi durerea și nevoia într-un anume fel digerabil, estetic și disciplinat pentru a nu deranja, tulbura sau declanșa fragilități sau oricare alte emoții negative care ar pune și mai multă distanță între tine ca victimă și potențialii tăi salvatori.”
„Cum putem trăi într-o lume fără război, dacă războiul este unul dintre sistemele vitale ale capitalismului? Atât de profitabil, pe multe planuri și câmpuri de luptă. Cum putem trăi într-o lume a păcii, când pacea este interzisă oamenilor săraci? Răspunsurile încep chiar de la întrebări: construcția unei lumi care nu este bazată pe profit, exploatare și deposedare, ci pe solidaritate și împărțirea echitabilă a resurselor, a muncilor, a sprijinului.”
„În ultimii ani, atacul asupra pensiilor și creșterea vârstei de pensionare în multe țări europene, inclusiv în România, face mai posibilă moartea la finalul vieții productive: practic, oamenii ajung să muncească până mor. De aceea, au fost și proteste ample și violente pe această temă în Europa – semnalând o linie de război, pe viață și pe moarte.”
„Logica similară a războiului convențional și a războiului asupra persoanelor sărace face ca moartea de sărăcie să fie o moarte violentă. Face ca persoanele în vârstă, cu pensii prea mici sau fără pensii, fără acces la medicamente și îngrijire, să fie condamnate la moarte. Face ca bebelușii născuți în familii sărace, discriminate etnic și rasializate să aibă șanse reduse la viață.”
„În timp ce pentru majoritatea oamenilor o locuință și un cartier numit „acasă” înseamnă protecție de frig și arșiță, odihnă după muncă sau la bătrânețe, o șansă la viață – pentru capitaliști acestea sunt calcule de profit și pierdere, investiții, achiziții, limite teritoriale de apărat sau de cucerit.”
„Există o selecție a solidarității, a empatiei și a compasiunii care face ca anumite povești și persoane să treacă prin filtrul critic și cinic al audiențelor. Poveștile care nu au putere mobilizatoare se pierd în zgomotul de fundal. Ba mai mult, aș spune că trebuie să-ți performezi durerea și nevoia într-un anume fel digerabil, estetic și disciplinat pentru a nu deranja, tulbura sau declanșa fragilități sau oricare alte emoții negative care ar pune și mai multă distanță între tine ca victimă și potențialii tăi salvatori.”
„Plec de la premisa că e mai util să vedem „masculinitatea” nu doar ca un construct identitar – ca o listă de atribute și calități – ci mai degrabă ca pe o practică și o performativitate. Masculinitatea este formată dintr-o serie de practici disciplinare, în urma cărora anumite performativități sunt selectate ca fiind normative, în timp ce altele sunt văzute ca fiind indezirabile. ”
„Trupele paramilitare constituiau un spațiu și un set de practici de afirmare a imaginii idealizate a unei masculinități marțiale. Toate elementele care-i nemulțumeau pe soldați deveniseră simboluri ale unei „feminizări” a societății postbelice. Ideea de revoluție era văzută ca o „isterie a mulțimii”. Pacea în sine a fost văzută ca un element esențial al „feminizării”.”
„Masculinitatea trebuie constant apărată pentru că ea este mereu sub asediu. Optica nu s-a schimbat prea mult de la sfârșitul Primului Război Mondial, așa cum am menționat mai devreme. Dușmanii sunt în continuare evreii, progresismul, feminismul și comunismul. Lor li se adaugă „ideologia de gen”, „sexo-marxismul” și „antifa”.”
„Toate acestea sunt în continuare văzute ca responsabile pentru de-masculinizarea bărbaților, pentru că îi face să-și respingă identitatea adevărată, în numele unor ideologii „nefirești”.”
„Dușmanii împotriva cărora masculinitatea fascistă se raliază nu sunt doar ideologiile progresiste – care urmăresc, după ei, anularea masculinității. Imigranții, refugiații și muncitorii din afara Europei constituie o amenințare aparte. Perceputa hiper-masculinitate a acestora este văzută ca un element concurent, care ar avea ca scop înlocuirea masculinității „native”.”
„Mosab spune că este o barbarie în a mai scrie după Gaza.
cred că înțeleg ce vrei să zici, Mosab.
m-am gândit la asta în ultimele 10 luni,
când nu am mai putut să scriu nimic.
m-am gândit la asta și înainte
când nu am scris decât furie și apel la mobilizare.
în continuare scriu furie, dar acum și disperare.”
„Știai că, pe lângă aceste patru subsidiare Elbit – cea mai mare companie israeliană de armament, care este prezentă și în România – există și alte forme de colaborare directă? Știai că în 2018, jandarmeria română a participat la un training condus de poliția de frontieră israeliană?”
„opusul războiului nu este pacea, ci eliberarea.
Dar până atunci – opusul militarizării este curățatul de legume. După-amiezile de gătit comunitar și mâncat împreună. Cât să ajungă pentru toată lumea.”
„Mariame Kaba scria în Let This Radicalize You că speranța este o practică trăită. Speranța ca disciplină, ca acțiune constantă. Nu am speranță, ci fac speranța. Prin gesturi mici și constante. Speranța nu ca emoție, ci ca acțiune în care mă implic. Speranța într-o lume unde toată lumea are suficientă mâncare și nimeni nu trăiește cu frica bombardamentelor, speranță înspre sau cu sau prin care mă orientez acum.”
„Ție ce îți dă energie când totul în jurul tău se destramă? – o listă deschisă (rog cititorx să o continue). În cazul meu ar fi:
- copiii cu care lucrez:
E. (9 ani) care spune că toată lumea ar trebui să aibă o casă sau
D. (6 ani) care mă întreabă dacă poate înjura polițiștii; - poezia angajată;
- să curăț legume o după-amiază întreagă;
- melcii iviți după ploaie;
- să urmăresc rațele de pe someș;
- gesturile simple de blândețe;
- tovarășx mex;
- și, mai nou, iasomia.”
„[...] feminismul este instrumentalizat pentru a curăța imaginea ocupării Palestinei pe scena internațională. Această tactică a fost denumită purple-washing. Bazându-se pe imaginarul rasist al femeilor din Orientul Mijlociu care trebuie salvate și pe demonizarea bărbaților arabi, această narațiune — cu o lungă întrebuințare în istoria colonialistă — stă ca justificare pentru acțiunile forțelor armate israeliene.”
„Homonaționalismul, așa cum este teoretizat de către Jasbir Puar, se referă la modul în care Statele Unite, în contextul așa-numitului război împotriva terorismului, a instrumentalizat presupusa deschidere față de comunitatea LGBT pentru a se distanța discursiv de opresiunea de gen și homofobia țărilor musulmane. Prin presupusul lor progresism, aceștia se poziționau de partea „civilizată” a lumii, argumentând astfel nevoia de intervenții militare și politici care vizau populația arabă.”
„În sine, feminismul sionist reprezintă un proiect de emancipare în cadrul împlinirii unui stat-națiune care, încă de la începuturi, a fost gândit ca un proiect de colonizare a Palestinei. Gândirea feministă prezentă într-un astfel de cadru s-a format în interiorul acestei viziuni.
Feminismul sionist nu reprezintă o anomalie a feminismului liberal/burghez occidental sau a sionismului, ci o continuare.”
„Pe site-ul lor, Palestinian Feminist Collective fac un apel pentru integrarea luptei de eliberare a palestinienilor în cadrul luptelor feministe. Un apel pentru recunoaștere și solidaritate. Acest gest este unul cât se poate de necesar, căci de-a lungul istoriei, feminismul din țările occidentale s-a găsit adesea în poziția de a ignora sau chiar participa la opresiunea femeilor din Sudul Global. ”
„Feminismul lumii pe care ne-o dorim are în vedere toate formele de opresiune, nu le justifică în numele progresului. Este nevoie de rezistență în fața încercărilor de cooptare a feminismului, iar această rezistență poate exista doar într-o strânsă solidaritate anti-colonială, queer, feministă, anticapitalistă, orientată spre a înțelege complexele condiții ale exploatării în cadrul sistemului capitalist, patriarhal, colonialist.”
„Din perspectiva nostalgiei queer, trecutul nu e idealizat și nu e folosit drept mecanism de adaptare, ci e (re)imaginat într-un mod care favorizează consolidarea comunității și revendică narațiunea excluderii cu care s-au confruntat comunitățile queer. ”
„Totodată, prin utilizarea unor reprezentări directe ale sexului, narațiunile pe care le discut se deschid către prezent. Ele nu senzaționalizează războiul sau istoria (în sensul de a produce doar plăcere prin schadenfreude sau milă, sau să prezinte fără grijă anumite situații pentru a produce același efect), ci instrumentalizează cadrul războiului și genul ficțiunii istorice și ca puncte de pornire pentru intensificarea erotismului și tânjirii queer. ”
„Absorbția într-un trecut imaginat, așa cum este el (în)cadrat de ficțiune, este perturbată de aceste reprezentări ale sexului. Tânjirea queer dintre personaje incită la rândul ei tânjire a cititoarex, șocând-x în corpul său și făcând-x conștientx de momentul prezent. ”
„În plus, In memoriam și Casa amintirilor se deschid nu doar către prezent, ci și către evenimente istorice viitoare. Este de parcă ne îndeamnă să menținem o privire plină de speranță spre viitor, fără să uităm că durerea și furia pricinuite de ororile războiului și ura față de minoritățile sexuale, etnic-religiose, de gen și rasializate trebuie să alimenteze o luptă care e necesar să fie continuă.”
„Prin deschiderea istoriei către eșecul său, în timp ce (în)scriu asupra ei o poveste a sexualității neconforme, finalul romanelor subliniază luptele continue queer și prezența fantomatică a războiului, război care întotdeauna planează și peste viața privată. ”
„Avem înțelegeri limitate asupra violenței. Ce înseamnă? Cine are dreptul să o practice și în ce condiții? Cine stabilește acest drept? Și ce e de făcut dacă înțelegerea noastră este în răspăr cu autoritatea care stabilește răspunsurile?”
„Pandemia ne-a arătat că statele, oricât de democratice s-ar declara, dețin prin brațul lor militar monopolul asupra cunoașterii și controlului infrastructurii de urgență în situații limită. Cu alte cuvinte, în caz de urgență națională de tipul unei calamități – și, deci, nu doar al unui atac militar – armata deține unic control asupra strategiei de intervenție.”
„Autoapărarea este o formă de violență legitimă dacă o considerăm ca o chestiune de cine a dat primul. Cu alte cuvinte, inițierea violenței este condamnată, dar autoapărarea în fața acestei violențe este legitimă. Problema aici este: cine stabilește ordinea? Iar când răspunsul este statul, iată ajungem în realitatea de coșmar a prezentului.”
„În acest moment, represiunea exercitată de guverne asupra mișcărilor sociale neînarmate este mai ridicată decât în anii 1960, epoca occidentală a mobilizărilor pentru drepturi civile. Iar acest lucru este arătat de considerarea unor acțiuni simbolice, cum au fost cele ale Palestine Action, drept teroriste.”
„E ușor să spui că fuga este unica opțiune morală când faci parte dintr-o societate care nu a trebuit să fugă niciodată sau o societate ale cărei persoane membre vor fi primite cu brațele deschise oriunde ajung. Astfel că o conștiință geopolitică de sine este fundamentală pentru organizarea solidară și radicală.”
„Băieți tineri sunt antrenați, pregătiți să devină hrană războiului. Prăzi și monștri deodată. Băieți tineri, care adesea vin din familii precare, și sunt luați la adăpost de universitatea militară, băieți tineri cu terenul deja pregătit, antrenați de masculinități patriarhale să taie din ei până devin soldățeii cu care se jucau în copilărie.”
„Omorul în masă nu e posibil fără o doză mare de negare și fără toate strategiile de a ascunde maselor realitatea omorului & brutalitatea & efectele. Violența aplicată de state și armate ne proiectează într-un soi de irealitate în care noi, cetățenii, știm și nu știm ce se întâmplă – în același timp.”
„În 1915, în numeroase orașe din România au avut loc mitinguri împotriva războiului, organizate de mișcarea muncitorească. Demonstrațiile pentru salarii mai mari, condiții de muncă mai bune și împotriva scumpirilor au fost combinate cu protestele antimilitariste.”
„Prin timp, din România 1914 până în Marsilia acum, până la toate corăbiile care pornesc pe mare spre Gaza să ducă mâncare, știind sigur că vor fi interceptate de militarii israelieni. Sunt muncitori care refuză să trimită arme. Erau muncitori care împrăștiau broșuri pacifiste în armată și făceau închisoare pentru asta.”
„Știm și nu știm. Înveliți în iluzia irealității, nu știm. Dacă alegem să deschidem ochii, știm, și neputința ne cuprinde. Știm, și nu știm – mecanismul puterii. Știm, și nu știm – mecanismul de apărare al creierului nostru, când tragedia devine prea mult. Cum facem să știm și să putem duce durerea fără să copleșească?”
„Dezumanizarea conștientă a unei părți a populației doar pentru a fi mai ușor să le accepți moartea. Perfecționarea armelor de tortură și moarte. Moartea înregistrată pe fiecare ecran din fiecare casă. Moarte. (Vorbesc despre ficțiune sau realitate?)”
„În aprilie 2024, când deja se extind ca focurile protestele studenților din universități, nu de puține ori am auzit pe fundalul footage-urilor de pe tik tok cântecul definitoriu al seriei, Hanging tree, versurile prin care Katniss ridică districtele la revoltă. Are you, are you, coming to the tree. Where they strung up a man, they say who murdered three. Și nu conținutul melodiei este atât de relevant, cât invitația/ rugămintea/ pasul înainte apăsat ca un ecou care trebuie să se propage din gură în gură are you, are you.”
„Am ieșit în stradă, am strâns donații, am scris, am țipat. Are you, are you. Și ne-am prăvălit cu totul și terapeutx ne-a zis mănâncă, dormi. Ai grijă de tine. Și totuși trebuie să avem grijă de noi. Și nu am uitat pentru că e imposibilă uitarea. Violențele s-ar vrea șterse, evitate sau cel puțin situate la o distanță închisă față de timpul prezent.”
„De ce țipătul revoluției nu s-ar auzi din ciocul unei păsări? Și de ce nu am crede că nu există deja atâtea forme de rezistență în interiorul materiei? Natura nu e un fundal pasiv sau ceva maleabil în mâinile oamenilor. Ea este o forță activă care ajunge să conteze în (re)configurările lumii. Natura e queer. Queer înseamnă aici tot ce sfidează epistemologiile moderne. Queer înseamnă tot ce e exclus din a conta și își revendică forța de a conta.”
„Să golești un spațiu pentru dominație colonială. Să ascunzi. Să razi tot. Pentru că e foarte ușor să spui am dreptul asupra acestui pământ când nu există nimic pe acest pământ. Spațiul gol, evident, nu e gol. Și nu a fost niciodată gol. Și nu va fi niciodată gol. Va fi mereu umplut de violență criminală colonizatoare. Va fi mereu preaplin de încercări de ștergere. Și mereu scapă ceva ștergerii.”
„[...] ceea ce discursul civilizațional face pe o scară mai generală în numele civilizației , feminismul civilizațional face în numele drepturilor femeilor, văzute ca stâlp al valorilor occidentale. Ceea ce se bazează pe presupunerea greșită că feminismul ar fi o invenție occidentală. La fel de greșită presupoziția că prin occidentalizare ne-am elibera toatx, când, de fapt, e chiar invers, occidentalizarea a adus sclavagism, colonizare, extractivism și exploatare, opresiune cis-heteropatriarhală asupra multor populații indigene și nu numai.”
„Există o imagine atrăgătoare propagată de liberalismul occidental, care îi face pe subiecții semiperiferiei și ai periferiei să vrea să aparțină acelei lumi. Această imagine este caracterizată de valori ca libertate și egalitate sau de ideea unui loc cu posibilități pentru o viață bună pentru toată lumea, atât pentru localnici, cât și pentru imigranți, sau de ideea multiculturalității orașelor mari occidentale, de ideea libertății sexuale, ș.a.m.d.. [...] Este o minciună pentru că capitalismul colonialist și rasist, sub egida imaginii liberale, de fapt întreține status quo-ul opresiv și inegalitățile dintre oameni. Însă politicile de dreapta radicală consideră imaginea falsă pentru că e văzut țapul ispășitor în imigranți și persoanele queer, vinovați pentru problemele economice cauzate de capitalism.”
„Și cu cât mai departe te afli de întruchiparea subiectului conceput ca „civilizat”, adică bărbatul alb occidental de clasă mijlocie sau „superioară”, cu atât mai mult viața ta este dispensabilă. Opoziția dintre „civilizație” și „barbarism” se află la rădăcina colonialității, și am văzut deja cum colonialitatea marchează „vieți bune de aruncat”, humans as waste.”
„Așa cum au dovedit mai mulți cercetători, accentuarea conceptului de civilizație sprijină eforturile extremei drepte de a stigmatiza musulmanii, prin alăturarea lor la o viziune esențialistă și orientalistă a Islamului. Partidele de extrema dreaptă construiesc un „noi” european versus un „ei” musulman, iar demonizarea unui adversar civilizațional justifică violența împotriva acestuia.”
„Așa cum au dovedit mai mulți cercetători, accentuarea conceptului de civilizație sprijină eforturile extremei drepte de a stigmatiza musulmanii, prin alăturarea lor la o viziune esențialistă și orientalistă a Islamului. Partidele de extrema dreaptă construiesc un „noi” european versus un „ei” musulman, iar demonizarea unui adversar civilizațional justifică violența împotriva acestuia.”
„Ierarhia binară om-animal este utilă războiului pe nenumărate paliere: face posibilă exploatarea animalelor ca arme pe care să le „uiți” apoi pe câmpul de luptă și face ușoară ignorarea morților acestora ca victime „colaterale” în urma masacrelor. Speciismul, care justifică această separare pe baza criteriului de specie – unde Omul este întotdeauna deasupra tuturor celorlalte – operează atât material, cât și discursiv.”
„Odată ce poți trata „animalele” – un grup de ființe foarte diverse – ca și complet exterminabile, se deschide o portiță spre a îndesa și alte comunități în categoria celor dispensabili, acolo, unde legile morale nu se mai aplică.”
„Eu cred că trăim într-un feedback loop constant. Animalizăm pentru a justifica violențele săvârșite și acționăm violent pentru că am animalizat. „Animalul” a devenit obiectul asupra căruia orice nenorocire se poate întâmpla, orice comportament e justificabil. Pentru „binele Omului”. Pentru că e „casa mea”. Pentru „siguranță”. Pentru „națiune”. Pentru „profit”. Pentru „că pot”.”
„[...] poate că horror-ul în a folosi animalele non-umane ca arme de război nu constă în faptul că acestea n-au nimic de-a face cu noi, fiind implicate forțat în luptele altora, răpite, puse să ducă greul și sacrificate. Poate că horror-ul stă tocmai în asemănarea dintre ele și noi, care face posibilă această exploatare: dorințele lor de a aparține, de a se proteja, de a ajunge acasă. De a fi „buni, dragi prieteni”.”
„Războiul împotriva animalelor e atât de profund înrădăcinat în fiecare moment al vieții noastre, încât devine complet invizibil. Rareori, când merg undeva cu mașina, se întâmplă ca drumul să fie lin, gol, pașnic – cel mai des observ pe drum sau pe marginea sa un corp non-uman lovit, mort. Pisici, câini, vulpi, porumbei, arici, șoareci, broaște – numesc doar câteva specii. Cadavrele lor sunt în văzul tuturor, dar nu sunt treaba nimănui. Uciderea lor nu e o crimă, e un accident peste care să treci repede. Sau poate că e deranjant atunci când îți afectează mașina.”
