🖤error 404: girl not found🖤

inboxul meu = haos cuantificat
în mesaje de la bărbați care cred că sunt
un bug erotic în sistemul lor binar
(„ești ceva… diferit”)
tradus: nu știu dacă să te doresc sau să-mi dau shutdown.

„ești prea feminină ca să fii reală”
→ ctrl+c, ctrl+traumă.
„n-ai vrea să-mi explici ce ești?”
→ deschid notepad, scriu „un om”, salvez ca .html și
primesc eroare de server:
compasiunea nu e compatibilă cu browserul tău.

mi-am formatat intimitatea
ca să încapă în inboxuri nesolicitate,
unde fiecare salut e un troian
cu fantezii prost scrise în codul sursă.
/ am învățat să mă protejez cu filtre,
dar spam-ul ajunge mereu în suflet.
inima mea are cookies corupți,
știu că-mi veți da ctrl+shift+delete.

sunt o fată.exe, dar rulez greu
pe sistemele voastre vechi.
identitatea mea cere update,
dar voi dați click pe „remind me later”
până când mă deconectez complet.

nu vreau să fiu muzeu de curiozități
cu pronume ca exponate rare.
nu vreau să vă învăț istoria mea
ca să validați soft-ul vostru glitchy de dorință.
vreau doar să pot exista în liniște,
fără să primesc mesaje cu „visez că mă dominai”
la 2:43 dimineața,
de la user necunoscut.

am tastat "who am i" în bara de căutare,
și browserul mi-a răspuns:
„poate voiai să zici: cum să fii digerabilă pentru hetero-normă?”
am închis tabul.
am deschis un fișier nou.
am scris numele meu cu CAPS_LOCK.
l-am salvat offline.

nostalgie_final_finalCRSH.txt

am crescut în <iframe>-uri
cu prieteni în [statusuri]
și sufletul în font Comic Sans
(dar doar când nu crăpa pagina)
învățam să fiu om în layout-uri cu glitch
background cu stele gif și fluturi sparți în .png

scrollam până îmi amorțea dorința
de-a fi băiatul ăla care nu eram
identitatea mea descarcată de pe DC++
cu extensii dubioase
„neidentificat de sistem, rulează pe mod safe”

mi-ai dat BUZZ
„you suck more than I do”
și-am zâmbit în emoticoane sparte
:)) dar ceva nu rula cum trebuie
poate firewall-ul părinților
poate firewall-ul din piele

în avatar eram ceva între kawaii și enigmă
aveam 13 ani, dar browserul meu făcea caching
la o față care nu voia să se încarce corect
he / she / [c̸̪͔͆͐́͘o̷͉͇̽͆͐̓n̵̳͉͒̏͠ͅn̴͓͙̜͋͒ė̸̠͓č̷͈t̸̝̳̪̅͝i̶̺͚̳͠o̵͈͌ͅń̵͍̪̈́́ ̷̛̦͐̈́u̶͍̩̽́͘n̶͇̐͋̚s̷̨̞͝t̶͔͖̏̄̽a̶̬̒͂͝b̴̢̺̈́͌͠l̶̛͕̙̺é̷̟̳͒͘]]

[SYSTEM MESSAGE]
Identity conflict detected.
Would you like to reboot in safe mode?
YES / NO / I don’t know

scriam poezii în Notepad,
le salvam ca .txt pe desktop
nume fișier: girl_dream_final_final2(1).txt
și visam că escape = schimbare
că logout = renaștere
că dacă dau restart, poate boot-ez altfel

salvam poeme în Notepad:
girl_dream_final_edit_finalREAL(3).txt
cu versuri în CAPS și lacrimi în lowercase
visam că dacă mă loghez suficient de des
poate devin versiunea aia .rar din folderul „someday”

aveam hi5 cu skin mov și embed de Evanescence
și un colaj cu fluturi, inimi, un text clipart:
„iM nOt oK, bUt tHaT’s kInDa CuTe, RiGhT? <3”
în avatar aveam un anime cu părul roz
și totuși nu pricepeam
de ce mă simțeam mai reală acolo
decât în baia aia luminată cu neon
unde oglinda nu mă recunoștea

„mă simt ca un virus” – scriam într-un status
și nimeni nu dădea like.
doar un băiat care mi-a trimis un cod Visual Basic
„ca să facem un joc împreună”
și-am zis da, doar că nu mai voiam să fiu personajul default

disforia era o eroare de compilare
nu dădeam de bug-ul exact
doar știam că body.male = false
dar sistemul dădea blue screen când încercam true

azi primesc DM-uri de la bărbați [offline]
care nu-și updatează softul de dorință
mă tratează ca pe un glitch care le excită rușinea
„ești reală? ești băiat?”
(nu, sunt sistem de operare emoțional cu temă în violet)

și comentarii gen
„tzâtzele-s ale tale…”
(unde e butonul de „report transmisoginie”?)

azi primesc DM-uri de la băieți
care n-au învățat să vorbească
decât în emoții.zip.rar.7z.aar
și sincer?

aș vrea doar un nou buzz
fără fetișuri în atașament
fără .exe infectate cu ^_^ curiozitate
fără să trebuiască să rulez testul Turing de fiecare dată

aș vrea doar
să dau click pe „me”
și să se deschidă ceva care nu doare

🖤 // kernel_panic: identity not found

aș vrea buzz-ul înapoi
care să-mi zică:
„hey, văd cine ești
și mi-e drag să fii reală aici cu mine”

🖤 // connection lost
[offline]

⚠️Ne.On.Zerg.Rush.Culpa.Innata: photo-sensitive warning⚠️

🖤
this user glows
this file screams
this identity boots în mod ultra-luminescent
ai nevoie de filtru UV ca să mă vezi complet
🖤

—

am dat RUN as admin pe mine însămi
și-am explodat în culori pe care nu le-au învățat la școală
(„nu ne apare nimic pe ecran”, zic
dar și-au setat contrastul pe rușine și gamma pe frică)
mă uit la voi uitându-vă la mine
și văd doar static
ca-n televizoarele vechi,
când dădeai pe un canal interzis

sunt semnal digital într-o lume cu rotor analog
vibrez la 3000 BPM, cu LED-uri în loc de rușine
dar voi?
vă e frică de sunetul de dial-up
pentru că vă sperie conexiunea

m-am upgradat, băieți
nu mai sunt versiunea voastră beta
am patch-uri anti-transmisogynie
și firewall pentru bullshit

sunt trans în 4K HDR
cu glitch art în păr și glitch heart în piept
dar voi tot încercați să-mi redați fața în low-res
ca să încapă în schema voastră ASCII

când m-am logat în identitatea mea,
am primit:
„warning: user too real”
și-am zis „accept all cookies”,
pentru că am poftă de viață, nu de permisiunea voastră

văd cum închideți ochii
când trec pe lângă voi cu glitter în privire
nu pentru că vă orbește lumina mea,
ci pentru că refuzați să admiteți
că am supraviețuit
și strălucesc în carnea-mi nouă

și da
aș fi vrut să fim toți pe aceeași rețea
să nu trebuiască să-mi criptez fiecare zâmbet
să nu-mi șterg logs-ul după fiecare interacțiune
dar dacă voi alegeți să vă deconectați,
eu tot o să rulez
loud
brilliant
glitchy and divine

cu fiecare pas îmi las în urmă
urme de pixeli neon și soapte din BIOS
și da, mă doare uneori
să fiu văzută ca un model rupt în T-pose
când, înăuntru, rulează poezie
în culori imposibile

dar ce să vezi?
am acces ROOT la viața mea acum
și niciun comment în caps-lock sau unicode
n-o să-mi mai dea crash

—

🖤
system status: alive & noncompliant
error: shame not found
continue? Y/N >
> Y.
🖤

—

Ne.0n winamp skin și visualiser
instrucțiuni pe un colț de hârtie pentru rush.zerg
dublu click pe culpa_innata.exe
un buffer de cuvinte interzise
pentru că, băieți, am deconectat rușinea
ca pe un hard drive vechi plin de junk files
și n-am dat format, am dat uninstall IRL
sunt offline doar când dorm
și nici atunci nu mă opresc — visez.

văd cum îmi căutați prin log
și tot ce găsiți sunt segmente de viață
desenate cu pixeli vechi

<you_have_logged_in_as_guest>
welcome back to the sadness server
[loading memories.txt]…
404: past is incongruent with present

căutați autenticitatea în debug mode
dar vă agățați de jpeg-uri pixelate
încăpățânați în 800×600
când în setările curente aveți opțiuni
Ultra-high graphic fidelity
Adaptive V-Sync
FreeSync fără downsampling
MSAA
anisotropic filtering
SSO
HDR
ray traced
rulez la 1440p/120 fps
neîntreruptă
glorioasă
impossible pink glitter truth

dar hardul vostru e plin de
viruși de adevăr care vă infectează frica
dar… if you squint…
găsiți acolo, între fragmente
un cuvânt care nu se vede prea clar
dar e acolo, uite-l cum se mișcă sub cursor:

ne. rush. innata.
nerushinnata.
nerușinată.

—

🖤
system status: queer
error: cisnormativity.ini not found
continue? Y/N >

Y.
🖤

—

Healer

Eternă support player, cu viețile tuturor pe umerii tăi,
povară trasă după tine prin fiecare meci.

„Oh my god, a girl! Pick healer.”
Și o faci pentru că-ți place rolul,
dar tot te deranjează că alegerea nu-ți aparține,
poate azi voiai să fii mid,
sau să fii singură pe aleea ta.

Heal me, heal me, for fuck’s sake!
Nu-i decât un joc, dar ping-urile spamate sună ca niște sirene isterice,
Flash-uri greșite, engage-uri sinucigașe, și mereu urmează: wtf support???
De parcă ratările tale ar fi lăsat urme adânci pe piele.

Așa că te conformezi,
build completat pe utility și cooldown reduction,
preoteasă de coduri și hotkeys,
dând HP acolo unde a fost luat,
dând încredere acolo unde a fost ruptă,
oferind vizibilitate unde e doar ceață.

Pentru că nu-i așa?
Asta se așteaptă de la tine – întotdeauna să vindeci,
întotdeauna să sprijini, să te pui pe pauză pentru ceilalți,
să te sacrifici pentru echipă, într-un ciclu nesfârșit de revive și respawn.

0/6/10 – This is why grills shouldn’t play video games.
uninstall noob! – aruncat în chat ca un crit hit perfect.
Flame-urile te lovesc mai tare ca un hook scos din tufa întunecată,
Sunt doar cuvinte, dar cuvintele pot să doară mai mult decât un feed intenționat.
Nici măcar nu contează că i-ai ținut în viață în teamfight,
că ai clutch-uit o bătălie pierdută, că ai fost singura constantă.
Ce contează e că n-ai cărat jocul pentru ei.

Dar știi adevărul —
poți să-i scoți din pericol, dar nu din prostia lor.
Nu-i treaba ta să repari dive-urile lor idioate,
sau să-i salvezi când sar singuri în gura dragonului.
Le poți da heal, dar nu le poți da map awareness.

Cyka blyat, pe repeat ca într-un remix nightcore,
în urechi ca un low HP warning ce nu se mai oprește,
intercalat doar de Oh my god, kys noob!
Dar cine te vindecă pe tine, când jocul se încheie
și rămâi doar tu cu epuizarea apăsătoare,
cu dorința de a striga: Heal me, for fuck’s sake!

Ținută mereu underleveled, gold cu 20% mai puțin,
pentru că ADC-ul tău e cel ce face play-uri,
primește urale pentru că a fost flashy,
uitându-te pe tine care-ai amețit oponenții,
i-ai oprit în loc, și-ai fost lăsată să te stingi pe loc.

Yo, heal, heal, și mai fă și un sandviș, soro!
Cu o infatuată nonșalanță, în chat apare mesajul.
Că doar tu ești „support” – te pricepi și la gătit, ești un grătar, nu?
Give us Insta, babe, poți să faci healing și acolo, no?
Sunt ca Marvin Gaye, am nevoi…
Sarcasmul ca o ultimată dintr-un skilltree pe care n-ai vrut să-l alegi:
„Insta?” Serios? Vreți ca healerul să fie și influencer?
În loc de healing-ul tău, mai bine dau „follow” pe „lifestyle” și „girl stuff”.
Un like pentru fiecare HP pierdut și pentru fiecare DM de la tipii ce mă vor „la un duel”.
1v1 me bitch!
1v1 yourself.

Hey, baby, I was just jk,
ești la menstruație? Trebuie să fii, isterică… kekw
Nu mai auzi call-outs, nu mai pune ward-uri pe lane-ul tău,
își amintește doar când trebuie „salvat”,
pentru că tu nu ești decât o mică resursă din junglă, right?
Ești un buff mic, care poate fi farmat la nevoie, sau după ceas,
Nu ești cu adevărat „gamer”. Nu ești cu adevărat „om”.
KYS, KYS, KYS — remixul continuă să-și facă loc în playlist,
algoritmul de recomandări trebuie să fie stricat.

Poate că e timpul să dai heal-ul pe tine înainte să-l dai pe alții,
să înveți să spui „No assist 4u” cu aceeași putere cu care strigi „On my way.”,
Să te-aștepte până ți se regenerează mana și ai o poțiune și pentru ei.
Căci un healer nu e o resursă infinită, e o persoană.
Și poate că adevărata victorie nu e să ții pe toată lumea în viață,
ci să te salvezi pe tine mai întâi.

Lasă-i să cry more.